Cam 20% din economia tarii este aici. Spre Bucuresti se indreapta majoritatea investitiilor si majoritatea tinerilor aflati in cautarea unei sanse reale. Este probabil singurul loc din Romania unde manifestarile culturale nu sunt intotdeauna marcate de emfaza aceea enervant-provinciala care ucide orice urma de spontaneitate si de naturalete.
Sigur, orasul nu este o capodopera de urbanism. Inca mai traieste in mintea unora, in numele unei jumatati de glorie apusa. Sufera de o suma mare de complexe, specifice estului european. Asta se vede cu ochiul liber, in disperarea cu care locuitorii sai isi construiesc case mai mari decat ar avea nevoie vreodata, isi cumpara masini mai puternice decat cer bunul-simt si nevoile personale sau se rezuma la a-si exhiba personalitatea autoritar, arogant si fara urma de deferenta pentru cel aflat in imediata lor apropiere.
Acestea fiind zise, marturisesc, inca o data, ca imi e greu sa pricep care sunt criteriile de selectie pentru candidatii la Primaria Capitalei. Lansarea oficiala de acum cateva zile a lui Vasile Blaga mi-a intarit aceasta nedumerire. Nu regasesc in discursul sau nimic din feelingul Bucurestiului in care traiesc, iar biografia sa nu pare deloc incurajatoare.
Nu reusesc cu niciun chip sa il asociez cu functia pentru care candideaza. Nu inteleg de ce un fost vames din Bihor, trecut si prin guvern, este cea mai potrivita persoana pentru functia de primar. Cu ocazia lansarii, ardeleanul domn Blaga a fost descris, pe rand, ca “un om de onoare care iubeste Bucurestiul si pe bucuresteni”, “un om onest”, “un bun profesionist” etc. Personal, nu am remarcat pana acum niciuna din toate aceste calitati. Nu am motive nici sa cred ca ele nu exista, insa figura sa vesnic bosumflata imi inspira mai degraba un personaj fad si lipsit de imaginatie. Or, administrarea Bucurestiului cred ca presupune si un pic de creativitate pe langa destoinicia functionareasca datorita careia s-a facut remarcat Vasile Blaga. In treacat fie spus, o comparatie cu Bertrand Delanoe, primarul Parisului, ar suna ca o injuratura la adresa principalului candidat al dreptei din Bucuresti. Si aici nu vorbesc de mostenirea municipalitatii, cat mai degraba de viziune si atitudine personala.
