Vedere din Draculaland

Istoria va consemna invalidarea referendumului și întoarcerea președintelui Băsescu la Palatul Cotroceni, cel mai probabil pentru o perioadă de doi ani și jumătate.

 

Dar în ce condiţii?

 

La începutul lunii iulie, o lovitură de forţă dată de majoritatea parlamentară a dus la suspendarea președintelui, urmată, conform Constituţiei, de organizarea unui referendum. Modul în care s-a ajuns aici, după cinci zile de lovituri bine ţintite asupra președinţilor Camerelor, Avocatului Poporului și unor prerogative ale Curţii Constituţionale a stârnit îngrijorare în capitalele europene. În cele din urmă, aceeași Curte a apreciat că, totuși, condiţiile legale pentru suspendarea președintelui au fost respectate.

 

A rămas însă problema delicată a comportamentului politic – din punctul de vedere al practicilor democratice, Victor Ponta și majoritatea parlamentară care îl susţine s-au comportat precum elefantul în magazinul de sticlărie.

 

După o primire glacială la Bruxelles, guvernul lui Victor Ponta a admis ca referedumul să poată fi considerat valabil cu condiţia participării la vot a cel puţin jumătate plus unu din alegătorii înscriși pe liste. Iar președintele interimar Crin Antonescu a promulgat imediat o lege în acest sens, votată urgent de Parlament, pentru a mai potoli întrucâtva uriașul val de critici dinspre Bruxelles și nu numai.

 

Teoretic, pragul ar fi urmat să asigure o consultare populară concludentă, într-o Românie bulversată de ani de război politic fără menajamente. Un vot popular credibil ar fi putut pune capăt disputei.

 

Doar că trasarea unei linii pe teren a permis și jocul la ofsaid. La începutul campaniei, președintele Băsescu a afirmat în repetate rânduri că nu va accepta să revină în funcţie prin invalidarea referendumului, în cazul unui scor clar în defavoarea sa. ”Nu vreau să câștig la masa verde”, spunea el.

 

Dar în ultimele zile de campanie, a schimbat tactica și i-a rugat pe susţinătorii lui să nu vină la vot. ”Votul pentru mine nu mă ajută!”, le-a transmis el alegătorilor în ziua referendumului. De altfel, nici nu s-a prezentat să voteze.

 

Chiar și așa, mobilizarea a fost puternică, într-o zi cu 40 de grade la umbră și într-o ţară în care, în ultimul deceniu, rareori participarea la vot a depășit 50 de procente.

 

Cu tot boicotul votanţilor PDL și al minorităţii maghiare, îndemnată să stea acasă de către premierul ungar Viktor Orban, prezenţa oficială a fost extrem de aproape de pragul de validare. Aproape 90 la sută dintre alegători s-au pronunţat pentru demitere, adică peste 7,2 milioane. Enorm, pentru o ţară în care, în mod obișnuit, votează cel mult 10 milioane.

 

După cum arătau sondajele publicate în cursul campaniei electorale, în absenţa boicotului, președintele Băsescu ar fi suferit la urne o înfrângere concludentă, cu peste 60 la sută din voturi și cu o rată de participare record pentru ultimii ani, probabil de peste 60 la sută.

 

Dar chiar și în condiţii de boicot, lucrurile ar fi putut să stea tot rău pentru președintele Băsescu, dacă listele electorale ar fi fost reactualizate, potrivit recensământului din octombrie. Se știe deja că populaţia României a scăzut de la 21 de milioane la 19 milioane de locuitori, însă nimic nu s-a întâmplat în cazul listelor electorale.

 

Oficial, numărul alegătorilor pentru acest referendum a depășit 17 milioane, dar în liste au rămas 2-3 milioane de români care, în realitate, au părăsit demult ţara și au devenit rezidenţi în alte state europene. Dacă listele ar fi fost actualizate, cele peste 8 milioane care oricum au votat, ar fi constituit o majoritate suficientă pentru validare, cu un scor uriaș împotriva președintelui Băsescu. Realitatea politică este însă alta. Existenţa pragului de 50% - la precedentul referendum, din 2007, nu a existat, deși Constituţia e aceeași! - a permis ca președintele Băsescu să se salveze prin boicot.

 

Dar realitatea socială?

 

Dintre cetăţenii activi politic, cei mai mulţi își doresc să aleagă un alt președinte. Este o realitate ocultată azi de boicotul la urne, dar cu care România va continua să trăiască. Deși duminică noaptea și-a clamat zgomotos victoria, afirmând că ”românii au respins lovitura de stat”, președintele Băsescu a ieșit puternic afectat din această confruntare, cu un vot masiv împotrivă. El pare deja mort din punct de vedere politic.

 

Dar suntem în România, ţara strigoilor, ţara lui lui Dracula, ţara morţilor vii.

 

Odată revenit la butoanele puterii, președintele are mijloacele pentru a forţa plecarea din funcţie a premierului Ponta, ameninţare pe care deja a lansat-o, voalat, duminică noaptea. Și nici prietenii politici din jurul premierului nu se simt acum tocmai în siguranţă. Puţini se așteaptă ca de acum înainte România să aibă un președinte conciliant, deși însuși Traian Băsescu a recunoscut fractura existrntă în socielate. Nu a lansat însă niciun mesaj către cele 8 milioane de oameni care au mers, totuși, la vot. S-a pus doar în fruntea ”majorităţii tăcute”, care a absentat, din cele mai diverse motive.

 

Și nici din partea cealaltă mesajele nu sunt mai încurajatoare. Frustrat de faptul că a ratat la mustaţă, premierul Ponta a anunţat luni că ”lupta continuă”. Ceea ce arată că, în ţara lui Dracula, filmul de groază nu s-a terminat. Nici măcar nu a luat vreo pauză.