Ce se zvonea încă de anul trecut, iată că se materializează: un număr redus de certificate verzi pentru investitorii în regenerabile. Subiect „nu tocmai plăcut pentru aceștia“, după cum spunea însuși ministrul delegat pentru Energie, Constantin Niţă: „Nu putem distruge industria românească numai de dragul industriei regenerabile. Trebuie să găsim un echilibru“. Echilibru care „să devină vizibil“ și în factura consumatorilor.


INCERTITUDINI. Către cine se va înclina balanța anul acesta: către investitorii în regenerabile sau către consumatori? „Dacă societăţile care investesc în regenerabile doresc să investească şi în alte domenii, atunci şi statul poate să îşi degreveze o anumită povară pe care o are cu creşterea preţului la consumatorul casnic, prin oferirea de locuri de muncă“, încearcă să prezintă problema, într‑o lumină optimistă, ministrul Niță. Cu o mențiune: începând cu ianuarie 2013, consumatorul de energie plătește mai mult pentru factura pe care o primește lunar acasă. Punctual, de la 1 ianuraie 2013, tariful reglementat pentru energia electrică a crescut cu 6% de la 0,3409 lei/KWh la 0,3614 lei/KWh. De la aceeași dată, tariful de rezervare a crescut cu 27%, de la 0,164 lei/zi la 0,1738 lei/zi. Potrivit Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), din vară se mai pregătește o majorare de 2%. Iar povestea nu se încheie: la factura pentru consumatorul final se va mai adăuga o majorare de 8%, reprezentând energia verde, ceea ce va însemna un plus de doi lei în fiecare lună. În prezent, pentru fiecare MW care intră în sistemul naţional, un consumator plătește aproximativ şase euro.
Chiar și așa, un program de sprijin al investiţiilor în energia regenerabilă tot va fi păstrat. Însuși primul ministru Victor Ponta susține această idee. „Eu vreau să păstrăm un program de sprijin al investiţiilor în energia regenerabilă, însă subvenţiile pe care statul român le mai acordă – multe state europene nu o mai fac – trebuie rediscutate pentru că acelea sunt cele care duc la scumpiri la energie“, a subliniat premierul la un post de televiziune.


PRO ȘI CONTRA. De altfel, Doru Voicu, preşedintele Consiliului de Administraţie al Asociaţiei Române a Industriei Fotovoltaice, spune că România ar putea pierde miliarde de euro dacă legea privind strategia energetică va fi modificată. „Modificările retroactive dorite la lege ar duce la instabilitate legislativă, la percepţie de risc de reglementare, care ar distruge climatul investiţional. Dacă se vor adopta astfel de măsuri, nu ar mai veni investiţii. Mă refer la proiectele care sunt anunţate în sectorul regenerabilelor. O sumă estimativă ar fi 4 mld. euro, care nu ar intra anul acesta, ca o valoare totală, ci ar fi derulate pe baza programelor de investiţii pe care şi le face fiecare investitor“, subliniază el. Mai concret, reprezentanţii acestei industrii susţin necesitatea aplicării legii existente, aşa cum a fost aprobată în ultima formă. „Ultima modificare la lege a avut loc în august 2012. Acolo sunt stabilite nişte lucruri în corpul de bază al legii. ANRE a venit cu legislaţie secundară pe baza acestei legi. Aceste lucruri trebuie respectate“, mai spune Voicu. Pe scurt, investițiile ar putea fi înghețate odată cu implementarea noii legi. Altfel, estimările pentru fotovoltaic se opresc la 200 de MW instalaţi până la finele anului. De cealaltă parte, consumatorii industriali își susțin, la rândul lor, partea. „Dacă schema de subvenţii nu va fi modificată, costurile cu energia vor continua să crească“, spune Gheorghe Dobra, directorul general al Alro Slatina, cel mai mare producător de aluminiu din Europa Centrală şi de Est. Acesta crede că industriile în domeniul energiilor regenerabile ar trebui lăsate în piaţa liberă, iar subvenţiile să se elimine pentru toată lumea. „Noi ne chinuim să stăm pe piaţa liberă. Este inadmisibil ca industriile subvenţionate să distrugă industriile care rezistă în piaţa liberă“, subliniază el. De exemplu, costurile suplimentare ale companiei pe care acesta o reprezintă vor fi, conform actualei scheme, de aproximativ 66 de milioane de dolari, din care 44 de milioane de dolari pentru certificatele verzi.


ȘI ALTELE. Așa că părerile pentru anul acesta sunt împărțite. Va fi mai rău, va fi mai bine? Până se vor trage concluziile, la finalul anului, mai sunt câteva probleme avansate de jucători, cum ar fi consumul scăzut de energie electrică şi situaţia infrastructurii de transport de electricitate. „O industrializare corectă, o prognoză bună de producţie pentru sursele regenerabile şi integrarea acestora într‑o reţea de transport inteligentă, de tip «smart grid» (așa numitele rețele inteligente – n.r.), vor fi provocările care ne aşteaptă“, spunea, într‑un interviu anterior pentru MONEY Magazine, Sebastian Enache, director pentru dezvoltarea afacerilor la Monsson Group, cel mai mare dezvoltator de parcuri eoliene de la noi. De altfel, acesta crede că piața se va maturiza în următorii cinci ani, mai ales că universităţile pregătesc deja ingineri energeticieni pentru acest domeniu, iar investitorii se apropie tot mai puternic de finalizarea investiţiilor. „În ultimii doi ani şi jumătate, au fost construiţi 1.500 MW în eolian şi încă 1.500 MW ar urma să fie construiţi până în 2017. Piaţa trebuie să fie pregătită pentru operarea corectă a acestora şi pentru o prognoză foarte precisă de producţie. Un parc eolian poate funcţiona minimum 20 de ani la parametrii maximi“, a subliniat Enache.


Cel mai probabil, în 2020, în România, vom avea în operare în jur de 3.500 MW în energie eoliană şi 350 MW în energie fotovoltaică. Dacă investitorii își vor putea respecta planurile.

 

Scurtă istorie legislativă


Investiţiile în energie sunt considerate investiţii pe termen mediu şi lung, iar legile în domeniu sunt gândite, îndeobşte, pentru un interval de timp de unul‑două decenii. Guvernul Ponta a schimbat regulile după un an.


2008 În România, dezvoltarea sectorului de energie regenerabilă s‑a făcut în tandem cu eforturile Uniunii Europene de reducere a dependenței de importurile de energie și încetinire a efectelor încălzirii globale. Drept urmare, țara noastră a adoptat o lege privind sectorul energiilor din surse regenerabile, adoptată în prima sa formă de către Parlamentul României în noiembrie 2008. Au urmat alte două serii de ajustări ale respectivei legi, cu unanimitate de voturi în Parlament.


2011 În paralel, legea a primit și avizul Comisiei Europene, care a constatat că nu există elemente care să distorsioneze concurența. Mai mult, în cazul în care rata de profitabilitate în cazul a diverse tehnologii va ajunge să depășească limita stabilită cu UE, s‑a convenit să se recurgă la reduceri corespunzătoare ale numărului de certificate verzi pentru a evita supracompensarea. Setul de solicitări venit dinspre CE s‑a materializat în Ordonanța de Urgență nr. 88 din 2011, care s‑a aplicat începând din 1 noiembrie 2011.


2013 La doar un an și două luni de aplicare (din noiembrie 2011), Ministerul Energiei pune sub semnul întrebării și dorește modificarea unui act legislativ gândit pentru 20 de ani, dat fiind că Legea privind producerea de energie din surse regene­rabile echivalează cu o strategie a României în acest domeniu până în 2031. Noile decizii luate de Ministerul Energiei au dus la înghețarea investițiilor pe această piață.