Cea mai săracă regiune din zona balcanilor va avea foarte mult de recuperat din punct de vedere economic în următoarea perioadă. Asta în contextul în care, până în 2004, Uniunea Europeană a cheltuit pentru diverse proiecte de reconstrucţie şi dezvoltare în Kosovo aproape 7,5 miliarde de euro, conform datelor oficiale, dacă se ţine de cont şi de fondurile provenite de la albanezii din diaspora.

Aceste sume au condus însă la crearea unei societăţi de consum, în timp ce producţia a fost neglijată, în special ca urmare a incertitudinilor legate de statutul provinciei. Reţeaua rutieră să află într-o stare proastă, în timp ce numeroase sate sunt private de electricitate 12 ore pe zi.

Rata şomajului atinge circa 45% din populaţie, dintre care 70% sunt tineri. Potrivit unui raport al Băncii Mondiale, circa 37% din cei două milioane de locuitori ai Kosovo trăiesc sub pragul sărăciei, cu mai puţin de 1,5 euro pe zi. Dintre aceştia, aproximativ 15% au la dispoziţie sub un euro pe zi. Şeful reprezentanţei din Kosovo a Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, spune că mai mult de un kosovar din zece se scoală dimineaţa flămând şi se culcă seara tot flămând. El a arătat că 1,3 miliarde de euro sunt consacraţi anual pentru securitatea şi administrarea provinciei, din care 135 de milioane de euro sunt destinaţi dezvoltării, iar pentru a face faţă situaţiei actuale, proporţia ar trebui inversată.

Perspectivele însă nu arată rău pentru provincia majoritar albaneză. Specialiştii spun că un Kosovo independent ar beneficia de încrederea investitorilor străini şi ar avea totodată acces la pieţele financiare internaţionale. Sectorul energetic este promiţător. Rezervele de cărbune din Kosovo sunt estimate la 15 miliarde de tone, iar cele de minerale la mai multe miliarde de tone. Mai mult, rezervele de aur, nichel şi crom ar putea fi peste estimăr şi a fost identificată, pe teritoriul Kosovo şi prezenţa aluminiului, cuprului şi zincului.

Însă, kosovarii nu trebuie să se aştepte la un aflux imediat de investitori străini, avertizează analiştii întrucât relansarea metalurgiei, a industriei alimentare şi a celei energetice necesită timp şi multe investiţii.