Ce se-ntâmplă dacă nu intră banii de la FMI şi Comisie anul acesta? La prima vedere, nimic deosebit. Guvernul va fi nevoit să atragă banii de pe piaţa internă. Momentul este cât se poate de prost. De câteva luni încoace, tensiunea dintre Finanţe şi bănci a devenit evidentă.
MFP-ul a încercat să ducă dobânzile cât mai jos, într-o anumită măsură a şi reuşit.
Zilele bune au trecută însă. Bancherii vor dobânzi mai mari, o spun cât se poate de direct şi public, iar criza politică le oferă oportunităţi nesperate. Cu alte cuvinte, dacă banii nu vin, 12% va deveni “noul 10%” într-un interval relativ scurt de timp. Asta pentru început.
În plină transă electorală, actorii politici au ignorat cu desăvârşire mesajele venite de la agenţiile de rating. Nu este nevoie de ruperea acordului pentru a fi din nou retrogradaţi! Având perspectivă negativă oricum, acest lucru vine aproape firesc! Cred sincer că ne paşte un asemenea pericol. Pieţele caută o victimă. Întotdeauna. Chiar şi atunci când sentimentul general pare că se ameliorează. Iar România ar putea fi victima perfectă! Există toate ingredientele pentru un asemenea scenariu! Flexibilitatea FMI? Să uităm de ea! Riscul hazardului moral este cât se poate de prezent.
Spre deosebire de alţi “clienţi ai Fondului”, precum Ungaria sau chiar Ucraina, la noi, măsurile au fost mult prea timide. Bugetele locale sunt scăpate de sub control, arieratele cresc, iar când vine vorba despre subiectul tabu, concedierile din sectorul public, liderii Opoziţiei jură că se vor bate pentru fiecare loc de muncă! Mai mult, există deja primele “ţepe” date FMI. Spre exemplu, precondiţia celor zece zile nelucrătoare. În urma acţiunii iniţiate de PNL, Curtea Constituţională urmează să se pronunţe, cu alte cuvinte, mai vedem noi. Banii de la Fond au intrat însă. Şi nu stau neatinşi prin vreun sertar până când ne hotărâm noi ce facem. Au fost cheltuiţi în secunda doi. Coarda este deja întinsă la maximum posibil.
O eventuală explozie a randamentelor pe titlurile de stat în lei atrage speculatori străini pe termen scurt, pe termen lung însă, criteriile de la Maastricht vor fi tot mai greu de îndeplinit. În ceea ce priveşte împrumuturile în valută, eu zic să uităm de ele. Mai ales atunci când vorbim despre piaţa externă.
Nerespectarea acordului va arunca în aer nu doar CDS-ul aferent, dar şi prima de emisiune. Mai mult, ne-am putea trezi în situaţia disperată în care chiar am avea nevoie de acei bani, dar nimeni nu va fi dispus să ni-i dea! România corespunde perfect profilului de victimă a pieţelor, cel târziu din toamna anului trecut ar fi trebuit cu toţii să înţelegem asta. Dacă vrem să desăvârşim clişeul de “oaie neagră a Europei”, propun să nu ne abatem de la drumul pe care ne aflăm astăzi. Dick Fuld, fostul şef al Lehman Brothers, încă se mai întreabă: “De ce eu? De ce m-au lăsat tocmai pe mine să pic?” Nu a învăţat nimeni nimic din lecţia respectivă. Cu atât mai puţin noi.
> Victor Popa este realizatorul emisiunii Business Line şi corealizator al rubricii 3&U la The Money Channel
