Viitorul economiei globale: optimişti vs pesimişti

Sunt mai multe argumente pe care le care aduc optimiştii în favoarea economiei globale. Cel mai important ar fi cel legat de intervenţiile în forţă ale Rezervei Federale şi ale Băncii Centrale Europene care au avut grijă ca din piaţă să nu lipsească lichiditatea.Creşterea globală rămâne la un nivel confortabil, în jur de 5%, iar exporturile Statelor Unite şi ale Europei sunt susţinute puternic, aşa cum nu s-a mai întâmplat până acum, de ţările emergente precum Brazilia, Rusia, India şi China.

Analiştii se uită şi la cotaţiile bursiere şi văd că au atins niveluri foarte joase, argumentând că, pe termen mediu, nu pot decât să îşi revină. În plus, recesiunea de care se temea toată lumea nu s-a instalat în Statele Unite şi sunt semne că activitatea economică este reluată, după cum sublinia şi preşedintele Rezervei Federale Ben Bernanke.

Un ultim argument important pe care îl aduc optimiştii în favoarea economiei globale este legat de lichiditate. Criza din sectorul creditelor crează probleme băncilor, dar nu se poate vorbi despre un adevărat credit crunch, adică de o restricţionare a creditului. Companiile cu bilanţuri contabile bune, mai ales cele din Europa, reuşesc să obţină împrumuturi fie apelând la sistemul bancar, fie la pieţele financiare. Iar costurile acestor credite rămân încă în limite rezonabile.

Incertitudinea care persistă chiar şi la un an de la începutul crizei, este principala îngrijorare a celor care privesc cu pesimism viitorul economiei globale. Estimări precise sunt imposibile, dat fiind că pierderile din sectorul imobiliar continuă, la fel şi cele din sectorul corporatist. Rezerva Federală ia măsuri pentru a asigura lichiditate în piaţă, dar a ajuns aproape de capătul resurselor. La fel şi Banca centrală centrală Europeană.

Libera circulaţie a capitalului ar putea fi pusă în pericol, pentru că actuala criză ar putea duce la reglementări foarte stricte. Pesimiştii nu uită nici de faptul că actuala criză va constrânge băncile să îşi restrângă activitatea, iar companiile să îşi bugeteze mai riguros viitorul. Deteriorarea sectorului imobiliar continuă. Scad preţurile caselor şi cresc dobânzile, iar datoriile familiilor se înmulţesc.
O scădere a puterii de cumpărare poate reaprinde perspectiva recesiunii, până acum evitată. Cadrul se complică şi mai mult din cauza inflaţiei în creştere şi a preţurilor mari la materii prime.

Pe scurt, cu aceste argumente se luptă cei care au încredere în viitorul economiei mondiale cu cei care nu văd în viitor decât nori sumbri. Totul, la un an de la debutul actualei cizei financiare.