În toamnă-iarnă, când economiile dezvoltate se cutremurau sub efectele crizei financiare, specialiştii îi explicau preşedintelui că înapoiata economie naţională se află la adăpost şi va trece criza mai bine decât cei mari. În primăvară, când criza golise deja băncile şi de resurse, şi de voinţa de a mai credita economia, specialiştii îl asigurau că, dacă primim împrumutul de la FMI, vom putea pune pe picioare măcar finanţele guvernamentale şi vom readuce creditul în slujba agenţilor economici. În aceeaşi vreme, alţi specialişti îl convingeau pe premierul Emil Boc că programul “Prima Casă” va relansa cel puţin construcţiile, dacă nu cumva şi restul industriilor asociate acestora. Nu s-a întâmplat nici una, nici cealaltă.
Economia a continuat să scadă, iar finanţele statului să arate din ce în ce mai rău. Pe la mijlocul verii, Guvernul a ajuns la perspectiva falimentului financiar - incapacitatea de a mai plăti angajaţii şi cheltuielile pentru funcţionarea lor - chiar înaintea alegerilor prezidenţiale din noiembrie. Şi aceiaşi specialişti în economie care îl asiguraseră cu doar câteva luni înainte pe preşedinte că nici nu este nevoie să cheltuim banii de la FMI, imaginea lor fiind suficientă pentru ca România să depăşească criza, acum îi pun în faţă cifre care arată că banii FMI sunt insuficienţi ca să ne scoată din iarna care vine, chiar dacă îi cheltuim doar pe nevoile Guvernului. Iar ce este mai rău abia urmează. Vârful crizei este aşteptat tocmai în iarna-primăvara viitoare, perioadă pentru care Guvernul nu mai are resurse, căci le-a cheltuit pe toate pentru a supravieţui până atunci. Aşa încât preşedintele are dreptate să nu-i mai creadă pe analişti. Şi, pentru că nu-i crede, încă mai speră. Aşa cum declara, îl întreabă zilnic pe ministrul Economiei care a fost consumul de curent electric ieri, cu speranţa că acesta începe să crească. Dacă este o creştere importantă şi constantă, înseamnă că marii producători încep să reia producţia la cote din ce în ce mai ridicate, ceea ce înseamnă că piaţa începe să se mişte şi că economia începe să se refacă.
Această mărturisire a preşedintelui este, însă, îngrijorătoare. Pentru preşedinte, ca şi pentru mulţi alţii, criza economică este un soi de cataclism natural care s-a revărsat peste România. Tot ce poate să facă este să aştepte să treacă. Aceeaşi atitudine o are şi Guvernul actual, copiată după aşteptarea Guvernelor anterioare să scadă apele care s-au revărsat şi au inundat casele şi culturile.
Se uită la ea cum se uitau ţăranii pe fereastră la ploile care distrugeau mica lor avuţie, cu sentimentul că nu este nimic de făcut şi aşteptând ca ele să se oprească de la sine. Ceea ce face ca la cauzele care au produs criza să mai adăugăm una - mai nouă şi mai importantă. Lipsa acţiunii guvernamentale eficiente de relansare a economiei este acum o cauză a recesiunii mai importantă decât toate celelalte la un loc. Căci economia nu va ieşi din criză de la sine, ci doar după o acţiune guvernamentală fermă şi eficientă. Simpla supravieţuire a Guvernului prin râcâirea banilor de pe fundul lăzilor vistieriei nu ajută cu nimic la relansarea economică. Privirile înfrigurate aruncate către barometrul consumului energetic nu folosesc nici ele. Valul crizei economice nu poate fi călărit. El trebuie îndiguit. Şi aflăm că nu asta este în intenţia preşedintelui, şi nu asta cere el Guvernului.
>Vladimir Pasti este profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative din Bucureşti şi director INSOMAR
