Aşa încât, conducătorii campaniilor electorale îşi bat toţi capul cu aceeaşi problemă: cum să obţină cele două milioane de voturi necontrolate de partide. Soluţia adoptată a fost construirea unei coaliţii prezidenţiale în favoarea candidatului pe care îl sprijină. Or, până acum, în ciuda marilor eforturi depuse, niciunul dintre partide şi niciuna dintre echipele de campanie nu au reuşit să o construiască.
Proiectul de coaliţie al echipei actualului preşedinte conta nu doar pe mobilizarea unor organizaţii civice, profesionale şi a unor personalităţi apolitice, dar şi pe dezertarea din partidele contracandidaţilor a unor dizidenţe importante, care să dea semnalul descompunerii echipelor adverse. Încercarea nu a reuşit. Partidele adversarilor nu s-au rupt, iar firimiturile care s-au desprins mai degrabă au subliniat eşecul proiectului. Iar înrolarea unor lideri ai PNŢCD nu va fi urmată, probabil, de electorat. Mai grav este că şi elitele intelectuale şi administrative care, în 2004, au contribuit mult la victoria lui Traian Băsescu acum îl resping, chiar dacă încă nu s-au reorientat spre un alt candidat.
Nici coaliţia anti-Băsescu nu a reuşit. Ea fusese proiectată ca o asociere politică, având ca nucleu colaborarea informală dintre PSD şi PNL, la care să se alăture şi partide neparlamentare. Dar, deocamdată, candidaţii partidelor cu voturi semnificative ca număr aleargă fiecare pe culoarul său, ignorându-şi aliaţii potenţiali. Ceea ce le reduce considerabil şansele pentru o victorie în turul al doilea. Iar dinspre zona electoratului neangajat politic, semnalele nu sunt deloc îmbucurătoare, niciunul dintre candidaţi nereuşind să depăşească graniţele propriului partid.
Eşecul coaliţiilor nu este urmarea stângăciilor managerilor de campanie, ci a nepotrivirii dintre ceea ce aşteaptă electoratul şi ceea ce oferă candidaţii. Candidaţii oferă un preşedinte. Electoratului îi este indiferent numele viitorului preşedinte, în schimb, doreşte o nouă guvernare. Radical diferită de cea de acum nu prin compoziţia politică, ci prin conţinutul politicilor economice şi sociale. Iar până când candidaţii nu vor începe să vorbească despre noua guvernare cu fermitate şi convingător, electoratul îi va privi cu neîncredere şi cu dezamăgire.
>Vladimir Pasti este profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative din Bucureşti şi director INSOMAR
