Multă lume consideră că noua iniţiativă prezidenţială este doar un gest de campanie electorală, menit să reaprindă jarul stins al conflictului preşedinte-parlamentari, conflict care i-a adus un succes remarcabil în mai 2007. Dacă aşa stau lucrurile, atunci strategii campaniei prezidenţiale ignoră vorba populară despre ciorba reîncălzită. Pentru că, arată cercetările sociologice, nemulţumirea populară nu se îndreaptă împotriva formei actuale a statului, ci împotriva guvernării, care este o cu totul altă problemă. Distincţia dintre stat şi guvernare este bine înţeleasă de populaţie şi greu înţeleasă de politicieni. Şi asta pentru că, deocamdată, interesele celor două categorii sunt diferite. În vreme ce populaţia este preocupată în primul rând de în folosul cui guvernează guvernanţii, politicienii sunt mai ales preocupaţi de cine guvernează. În consecinţă, politicienii şi partidele se luptă pentru cine să guverneze, iar electoratul observă corect că, indiferent cine vine la guvernare, conţinutul guvernării nu se schimbă.
Cel puţin din 1993, când România s-a asociat Comunităţilor Europene, guvernarea României a avut un singur sens şi o singură direcţie - aderarea ţării la NATO şi la Uniunea Europeană. În consecinţă, orice partid sau preşedinte câştiga alegerile făcea aceleaşi lucruri. Situaţia a continuat până în 2004, când România a devenit membră NATO şi a încheiat negocierile cu Uniunea Europeană. Până atunci, guvernanţii români, vreme de un deceniu şi jumătate, se antrenaseră să răspundă cerinţelor externe. Decizia pe care au luat-o a fost să guverneze în folosul lor, considerând că au primit ţara în gestiune ca pe un soi de premiu pentru ceea ce sunt, şi nu ca pe o responsabilitate pentru ceea ce trebuie să facă în folosul populaţiei. Au abuzat de acest premiu din 2005 şi până acum şi, în mod firesc, populaţia s-a îndepărtat de ei. Este suficient să comparăm procentajul de 49% din electorat al celor prezenţi la vot în alegerile parlamentare din 2008 din România cu acela de peste 70%, duminica trecută, al celor prezenţi la vot în alegerile parlamentare din Germania, ca să ne dăm seama că electoratul român a întors spatele politicii. În efortul de a cointeresa populaţia la meandrele politicii, preşedintele Băsescu s-a gândit la reforma statului şi la schimbarea Constituţiei, ridicând încă o dată problema cine guvernează, fără să ţină cont de faptul că electoratul vrea să ştie în folosul cui se guvernează.
Or, dacă vrem să schimbăm direcţia guvernării, nu avem nevoie nici de schimbarea Constituţiei, nici de reforma statului, nici - neapărat - de schimbarea guvernanţilor. Doar de o schimbare a obiectivelor guvernanţilor. Care trebuie să înţeleagă faptul că nu li se cere nici să fie frumoşi, nici sclipitori, nici autoritari, nici “de-ai noştri”, ci doar să adopte acele politici care fac populaţia să trăiască mai bine.
> Vladimir Pasti este profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative din Bucureşti şi director INSOMAR
