Dintre aceştia, circa un sfert provin din Europa şi America. Statele Unite sunt pe locul doi ca sursă de studenţi străini în China, iar Franţa, pe locul 11. Românii sunt deocamdată slab reprezentaţi, dar creşterea preţurilor la universităţile din Vest ar putea face din China o destinaţie interesantă. De aceea, acest material îşi propune o scurtă trecere în revistă a plusurilor şi minusurilor acestei opţiuni.

 

Potrivit ARWU (Academic Ranking World Universities – 2013), cinci universităţi generaliste din China continentală se află în primele 200 în lume: două din Beijing (Pekin University şi Tsinghua University), două din Shanghai (Fudan University şi Jiao Tong University) şi una din Hangzhou (Zhejiang University). Până la locul 500 mai există câteva zeci de universităţi din China. Guvernul chinez a demarat acum câţiva ani un amplu program de susţinere a universităţilor de top, în efortul de a accede în top 100 mondial. Pe lângă aceste topuri generale, unele universităţi din China stau foarte bine în domeniul pe care sunt specializate. University of International Business and Economics (UIBE), de exemplu, locul întâi în domeniul universităţilor de economie, afaceri şi comerţ internaţional din China, se situează în primele 150 din lume pe acest segment.

 

Aceste prezenţe în prima linie a învăţământului modial se explică prin investiţii masive în infrastructură, prin crearea de parteneriate internaţionale şi prin aducerea de profesori de calibru – în majoritate chinezi cu stagii de pregătire în Vest, dar şi foarte mulţi profesori occidentali, specialişti recunoscuţi în domeniile lor. În aceste condiţii, faptul că, în medie, anul de studiu costă cam un sfert din cât costă în Statele Unite poate compensa lipsa unei reputaţii internaţionale la cel mai înalt nivel.

 

China este în plină ascensiune, iar simplul fapt că ai studiat acolo îţi poate facilita o poziţie de succes, de exemplu, într-o firmă chineză cu investiţii în Europa sau într-o firmă occidentală cu birou în Beijing, cum au mai toate firmele mari.

 

 Câţiva ani de studii în China aduc, în general, o bună cunoaştere a limbii chineze, care devine tot mai la modă în Vest. Pe lângă cunoaşterea limbii și familiarizarea cu obiceiurile de afaceri, şi relaţionarea socială poate fi importantă în perspectiva găsirii unui angajator chinez. Ceea ce este cu atât mai important în contextul apropierii recente dintre România şi China, care poate crea multe oportunităţi în viitorul apropiat şi mediu. Mai mult, anunţata reintroducere a cursei Tarom directe către Beijing poate rezolva problema transportului, întrucât pe această rută un bilet dus-întors București - Beijing costă cam 700 euro.

 

Până la terminarea studiilor, mulţi studenţi străini îşi rotunjesc veniturile prin comerţ, pur şi simplu cumpărând ieftin din China şi vânzând de 5 ori mai scump, de exemplu, pe Amazon sau site-uri similare.

 

Studiul în China e ieftin nu numai din perspectiva taxei şcolare, ci şi a vieţii de zi cu zi. Toate universităţile au cantine proprii la standarde occidentale, unde se poate mânca decent cu 1,5 euro, la fel ca şi la restaurantele familiale de cartier. Un bilet de metrou în Beijing, pe orice distantţă, costă 0,25 euro, tot atâta costă un kilometru cu taxiul, un bilet de autobuz costă 0,05 euro, iar o bere la supermarket, 0,3 euro.

 

În contextul campaniei anti-români din Vest, nu e de neglijat nici imaginea pe care o au în China românii. Spune unui chinez ca eşti român, şi fața i se va lumina: „Luo-Ma-Ni-Ya, good country!“

 

Viaţa la universitate e confortabilă: campusuri mari şi verzi, comunităţi mari de studenţi străini, servicii de calitate oferite studentului pentru banii pe care îi plăteşte. Cu experienţă de ani buni în gestionarea fluxului de studenți străini, universităţile chinezeşti au acum departamente specializate: atât accederea la studii, cât şi rezolvarea problemelor administrative ulterior admiterii sunt gestionate prompt de angajaţi specializaţi.

 

Articolul integral pe capital.ro