Wall Street Journal: Polonia a fost înfrântă pe frontul politicii de est

Propunerea premierului Vladimir Putin ca Gazpromul rusesc să fuzioneze cu Naftogazul Ucrainei este cel mai recent exemplu al eşecului Poloniei de a-şi atinge unul dintre obiectivele-cheie ale politicii sale estice, scrie jurnalistul.

După o întâlnire cu omologul ucrainean Mikola Azarov, Putin a propus o fuziune a companiilor de gaz din cele două ţări. E posibil şi un schimb de active, a adăugat ulterior şeful Gazprom, Aleksei Miller. Nu ar fi, desigur, o fuziune sau un schimb de active ca oricare altul. Gazpromul controlat de statul rus ar înghiţi pur şi simplul mult mai redusa companie Naftogaz, care nu numai că este un client al său, dar operează gazoductele ce conectează Rusia cu clienţii din Uniunea Europeană.

În ultimii ani, cele două companii au avut mai multe dispute pe tema facturilor neplătite de gaz, ceea ce uneori a lăsat Europa fără gazele ruseşti în plină iarnă. Fuziunea ar putea însemna sfârşitul dezacordurilor. Rusia o va promova în Europa drept o mişcare destinată sporirii securităţii energetice. Mulţi, cum ar fi premierul italian Silvio Berlusconi, ar fi mai mult decât încântaţi.

O altă înţelegere între Ucraina şi Rusia a prelungit dreptul Moscovei de a folosi bazele navele ale Ucrainei pentru încă 25 de ani de la expirarea datei precedentului acord, în 2017. În schimb, Ucraina a primit gaze mai ieftine. Cele două ţări vorbesc acum despre o cooperare mai largă şi în alte sectoare care ar aduce investitori ruşi în firmele ucrainene.

Toate acestea înseamnă un eşec al ambiţiei Poloniei de a se asigura că Ucraina acţionează independent de Rusia. Una dintre principalele premise de la care a pornit în ultimii 20 de ani politica externă poloneză cu privire la Est a fost aceea că Rusia nu va fi un imperiu adevărat fără Ucraina. Ca zonă-tampon în Est, Polonia a încercat să sprijine o Ucraină care nu ar fi vasală Rusiei.

Polonia a investit mult în acest scop, situându-se în fruntea intervenţiei diplomatice care a urmat alegerilor prezidenţiale din 2004. Acest efort a ajutat la organizarea unui nou vot în urma căruia liderul prooccidental Viktor Iuşcenko a fost ales în detrimentul prorusului Viktor Ianukovici. Enervată de acţiunile Poloniei, Rusia a reacţionat printr-o deteriorare rapidă a relaţiilor sale cu Varşovia, interzicând importuri poloneze şi aducând o serie de afronturi pe plan diplomatic.

Din cauza diferitelor conflicte politice interne care s-au înregistrat atât în Polonia, cât şi în Ucraina, Varşovia nu a reuşit să menţină viu interesul Kievului pentru legături strategice. Spre deosebire de Rusia, Polonia nu a avut prea multe de oferit vecinului estic, iar acum Varşovia nu poate decât să stea şi să contemple de la distanţă cum se spulberă obiectivul-cheie al politicii sale, conchide articolul de pe site-ul Wall Street Journal.