Wall Street-ul se pregăteşte să spună: Adio prime!

Omul Trezoreriei, Kenneth Feinberg, aşa-numitul “ţar al primelor”, în autoritatea căruia intră supravegherea celor mai bine plătiţi 100 de angajaţi ai acestor companii, s-a întâlnit, în cursul ultimelor luni, cu reprezentanţii acestora pentru a găsi un numitor comun între poziţia autorităţilor care cer mai multă “decenţă” din partea companiilor ţinute în viaţă cu banii contribuabilului american, din partea companiilor care invocă, pe de o parte, contractele semnate cu angajaţii, ca lege a părţilor, şi pe de altă parte, posibila pierdere a specialiştilor. Cele şapte companii care au participat la discuţii sunt Citigroup Inc., Bank of America Corp., American International Group Inc., General Motors Co., Chrysler Corp., Chrysler Financial şi GMAC Financial Services Inc. Feinberg, notează The Wall Street Journal, nu poate să schimbe contractele, dar are la îndemână o serie de instrumente foarte eficiente prin care poate determina atât companiile, cât şi pe angajaţii acestora să îşi dorească să facă acest lucru. El poate pune semnul egal între valoarea totală a contractului şi beneficiile de care se bucură angajatul şi să folosească acest calcul pentru a reduce compensaţiile totale. De exemplu, dacă un angajat are garantat, prin contract, un bonus de un milion de dolari pentru 2009, poate să scadă această sumă din salariul de bază pentru 2009 sau să reducă beneficiile viitoare de care se bucură acesta, în compensaţie.

Citigroup îi va oferi lui Freinberg cel mai potrivit exemplu - este vorba despre cel al traderului Andrew J. Hall, directorul diviziei de comerţ energetic Phibro LLC, de la care provine o parte considerabilă din veniturile companiei şi care cere plata unui pachet salarial care ar putea ajunge la 100 milioane de dolari. “Companiile vor trebui să îl convingă pe domnul Feinberg că au găsit balanţa justă dintre descurajarea asumării unor riscuri excesive şi răsplătirea performanţei angajaţilor”, anticipează răspunsul “ţarului primelor” un purtător de cuvânt al Trezoreriei. Puterea lui Feinberg este foarte mare, el fiind omul care trebuie să aprobe sau să respingă planurile de compensaţii ale companiilor incluse în programul de sprijinire a economiei americane, aşa-numitul TARP (Troubled Asset relief program), stabilind dacă acestea recompensează riscul sau performanţa atinsă în condiţii sigure, deciziile sale fiind inapelabile. Problemele puse companiilor americane de angajaţii care solicită prime vor deveni din ce în ce mai multe, cu atât mai mult cu cât acestea încep să se reîntoarcă pe profit. Analiştii, chestionaţi de Bloomberg, şi-au majorat estimările privind profitul înregistrat în trimestrul al doilea, de companiile listate la NYSE, pentru prima dată în ultimii doi ani, adică de la începutul crizei.