Wrigley’s last breath.

O noapte intunecata, brodata parca in satin murdar de corbul lui Poe si calaretul lui Burton. O musca lihnita, o pana de curent, un clopotel stins si o usa trantita in magazinul tanarului comerciant de nimicuri. O doamna cu o coasa pluteste inspre tejgheaua unde o tampla se lasa umezita. Un colaps respirator, un pistol, o guma de mestecat si o drujba mica. De asta imi place publicitatea. Ca e transgresiva.Serviti, va rog, o guma de mestecat si s-o poftim pe doamna in negru sa se aseze aici, in capul mesei, sa ne spuna daca exista publicitate si dupa moarte. Pentru ca - de la TV am aflat - moarte avem in publicitate.

Citeste mai mult