Practic, atat timp cat banii de pe piata nu isi vor gasi un loc, vom asista la o demonetizare... Produsele se apreciaza, iar cash-ul isi pierde din valoare. Yield-urile vor scadea pana la limita costului de atragere a fondurilor, evident, in aceasta categorie, fondurile de pensii, asigurari, universitati, institutii publice, cu volume mari de cash, mai putin dependente de imprumuturi (rata dobanzii comerciale), care isi plaseaza banii pe piata imobiliara, au cele mai mici costuri cu banii, de aceea isi permit o atitudine de achizitii agresiva. In schimb, venture funds, private equity, fund managerii care dispun de cash mai putin, pe baza caruia se imprumuta de la banci, vor suferi odata cu “credit crunch”-ul din America, extins ulterior si pe alte piete, ei vor fi afectati, evident, de cresterea ratelor dobanzii, investitorii devin mai atenti cu plasamentele in fonduri (cei listati la Bursa AIM London, clar afectata). Concret, cred ca pietele din CEE se vor alinia la un 5,5% pentru prime office, acest segment fiind, clar, vedeta
“glamour” din piata. 6-6,5% prime retail si 7-7,5% prime industrial&logistics. Mai jos, nu cred ca se va ajunge; totusi, este posibila o mica apreciere, poate urmatoarele deal-uri se vor face chiar mai sus, la 5,8-6%, dat fiind costul crescut al atragerii de fonduri, pana la urma, si un fond de pensii cu un grad crescut de capitalizare proprie, “equity ratio” ridicat tot va avea nevoie de un imprumut pentru a diversifica investitiile si a nu imobiliza o suma mare de capital propriu intr-o singura proprietate, atunci chiar si ei vor ridica rata minima de rentabilitate, care va influenta pretul pe care il pot oferi.
De aceea, investitorii traditionali - tendinta spre speculativ isi schimba centrul de greutate de la investitii in produse finite la JV sau fwd acquisitions, care sa le garanteze un pret mai bun - se adapteaza la noile reguli ale jocului.
