In ceea ce il priveste, domnul Basescu face tot ce ii sta in putinta pentru a incuraja aceasta situatie. Face solicitari imperative, se implica in viata interna a partidelor, imparte politicienii de orice culoare in buni si rai. Simpatia sa pentru fantomaticul grup de la Cluj din PSD sau incondeierea de la inaltimea Cotrocenilor a PNL si a premierului sunt exemple la indemana oricui. Cat despre PD si PLD, aici lucrurile sunt si mai clare. Cele doua formatiuni exista in forma actuala, pentru ca asa vrea presedintele. Din acelasi motiv vor fuziona.
Maniheist, presedintele nu accepta nuante. El are certitudini.Stie.
Seful statului are intrucatva dreptate sa se comporte astfel. De cele mai multe ori a castigat mizand pe cartea actiunii intransigente. Nu s-a intamplat asa la referendumul privind schimbarea sistemului de vot. Populatia a ignorat, poate pentru prima oara atat de categoric, o tema lansata de Traian Basescu. O alta tema draga presedintelui, cea a marelui partid de dreapta, a fost si ea consumata fara fast si fara entuziasm de opinia publica odata cu anuntul privind crearea Partidului Democrat Liberal. Fara sa am la dispozitie vreun studiu sociologic (domnul Basescu spunea ca asteapta unul dupa esecul referendumului) cred ca, pur si simplu, valul de teme lansat de presedinte a provocat o stare de oboseala chiar si printre sustinatorii sai. Riscul pentru presedinte este ca aceasta oboseala sa se transforme in iritare si, mai apoi, in antipatie. Or asta este ultimul lucru de care are nevoie un politician, fie el si Traian Basescu.
Prea constient de rolul si chemarea sa, Zeus ar trebui sa realizeze ca uneori are nevoie de concediu. Si el, si supusii sai.
