Un studiu recent arată că singuraticii percep realitatea într-un mod unic. Oamenii singuratici procesează realitatea în mod diferit față de oricare alt individ, în timp ce, pentru ceilalți, aceiași stimuli vizuali vor determina reacții similare. Asta înseamnă și că fiecare persoană care se simte singură este singură în felul său.
În ultimii ani, sondajele arată că până la 60% dintre americani spun că se simt frecvent singuri – cifre care indică o „epidemie de singurătate”, cu efecte asupra sănătății pe termen lung. Între vinovații creșterii acestor cifre sunt amintiți pandemia și rețele de socializare.
Pe de altă parte, un studiu din cadrul UCLA arată că creierele indivizilor singuratici răspund la stimuli vizuali în moduri unice, diferit de semenii lor, în timp ce creierul persoanelor mai puțin singuratice răspund în mod similar cu al altora, ceea ce face ca procesarea lumii în mod diferit să ducă la exacerbarea sau chiar declanșarea sentimentului de singurătate. Această descoperire a fost publicată recent în revista Psychological Science, scrie bigthink.com.
Elisa Baek, profesor asistent de psihologie la Universitatea din California de Sud-Dornsife, a condus acest studiu în cadrul UCLA. Ea și colegii ei au folosit imagistica prin rezonanță magnetică funcțională pentru a înregistra creierul studenților în timp ce urmăreau o colecție de 14 videoclipuri scurte, în timpul unei sesiuni de 90 de minute. Videoclipurile au inclus momente importante de la evenimente sportive, clipuri din documentare și reprezentări emoționante ale vieții umane. După ce au fost supuși scanărilor lungi, au completat ulterior un chestionar amplu menit să evalueze cât de singuri se simt.
„Am descoperit că indivizii nesinguratici erau foarte asemănători între ei în ceea ce privește răspunsurile lor neuronale, în timp ce indivizii singuri erau remarcabil diferiți între ei și față de colegii lor nesinguratici”, au concluzionat cercetătorii. Rezultatele s-au menținut chiar și atunci când a fost verificat numărul de prieteni raportați de fiecare participant, reafirmând cercetările anterioare care arată că oricine poate să se simtă singur, indiferent de conexiunile sociale.
O întrebare cheie rămasă nerezolvată în cercetarea de față este dacă procesarea unică a creierului observată la indivizii care se simt singuri este o cauză sau un efect al sentimentelor lor de deconectare. Pentru asta este nevoie de un studiu pe termen lung.