“În cazul companiilor cu vânzări semnificative – 45 de firme cu vânzări de peste 5 mil. euro anual -, optimizarea portofoliului va impacta 10-20% din produse. Pentru restul medicamentelor, produse de peste 230 de companii, optimizarea ar putea atinge până la 50% din produse. Per ansamblu, estimăm că 1.500 dintre cele 5.200 de medicamente actuale nu vor mai fi disponibile anul viitor sau vor fi disponibile în cantităţi complet insuficiente”, apreciază Petru Crăciun, director general Cegedim.
Printr-o ordonanţă de urgenţă semnată de fostul ministru al Sănătăţii Ion Bazac, autorităţile au introdus în piaţa farmaceutică locală mecanismul de clawback, prin care producătorii de medicamente sunt obligaţi să plătească trimestrial, la data de 25 a lunii următoare încheierii trimestrului, o taxă procentuală de până la 11% din valoarea veniturilor obţinute în piaţă în trimestrul anterior. Taxa este aplicabilă inclusiv producătorilor locali. Cel mai puternic impact ar putea fi resimţit de producătorii locali, în condiţiile în care aceştia sunt producători de generice (n.red. – neprotejate de patent), care au marjele de profit cele mai mici. “Dacă în Big Farma (n.red. – marii producători internaţionali de medicamente originale) marjele sunt mai mari, marjele cele mai mici sunt la genericele locale”, spune Dragoş Dinu, partener Link Resources, companie de consultanţă în farma, parte a NNDKP.
Dinu afirmă că acest mecanism a fost creat în pieţele saturate din Vest, pentru a descuraja o creştere exagerată a consumului de medicamente, dar la noi consumul de medicamente e unul dintre cele mai reduse din Europa. Potrivit ordonanţei, primii şapte jucători din piaţă ar avea de plătit trimestrial sume între 2,5 şi 4 milioane de euro, în timp ce Antibiotice Iaşi, de exemplu, locul 10 în Topul Cegedim al jucătorilor după volumul de vânzări, ar avea de plătit circa un milion de euro trimestrial.
Conform Ministerului Sănătăţii, măsura ar putea strânge la buget 100 mil. lei în acest an şi 500 mil. lei anul viitor. Pentru comparaţie, CNAS a cerut pentru 2010 un buget de 21,3 miliarde de lei. Măsura clawback-ului vine după ce, în 2009, preţurile medicamentelor din import au scăzut cu 11%, iar decontarea preţurilor acestor medicamente se face la un curs fix, subevaluat, de patru lei pe euro, măsuri care, spun specialiştii, au redus drastic atractivitatea pieţei farmaceutice locale.
Mecanismul de clawback, aşa cum este aplicat în străinătate, taxează creşterea, şi nu volumul afacerilor, ca la noi, declară Dan Zaharescu, directorul executiv al Asociaţiei Române a Producătorilor Internaţionali de Medicamente (ARPIM).
“Ideea de clawback poate fi pusă în discuţie, dar nu ca o suprataxă la vânzări, aşa nu e aplicată nicăieri în lume. În plus, dacă se doreşte ca producătorii de medicamente să finanţeze bugetul, ar trebui să existe mai multă transparenţă în modul cum se preconizează să fie cheltuit bugetul sănătăţii, pentru că, de fapt, nu ştim cum se cheltuiesc banii în sistem. Un exemplu este taxa pe viciu, care ar trebui să susţină sistemul sanitar, dar e cheltuită în mod netransparent, şi nu de Ministerul Sănătăţii”, a declarat Zaharescu pentru Business Standard.
Oficialul ARPIM subliniază şi faptul că, deşi taxa de clawback trebuie plătită de producători la trei săptămâni de la încheierea trimestrului, aceştia primesc plata de la CNAS pentru medicamentele livrate abia după zece luni, pentru că farmaciile îşi primesc banii după 210 zile, bani care ajung la producători într-un timp de până la 300 de zile.
