Ţările membre ale Uniunii Europene au convenit asupra modificării reglementărilor comune în privinţa legislaţiei muncii. Reprezentaţii celor 27 de state memebre au hotărât majorarea timpului de muncă legal de la 40 la peste 48 de ore săptămânal şi protejarea lucrătorilor angajaţi temporar. Aceste două texte sociale erau blocate din 2004, respectiv 2002, iar la începutul acestei săptămâni au fost acceptate cu majoritate calificată.
Revizuirea directivei asupra organizării timpului de lucru urmăreşte să încadreze fără să suprime derogările de la plafonul săptămânal de 48 de ore de muncă, deja gravat în legislaţia europeană, pe care patronii le pot negocia individual cu angajaţii lor. În anumite condiţii bine definite, europenii vor putea să aleagă să lucreze până la 60 sau 65 de ore săptămânal. Proiectul de lege referitor la angajaţii temporari prevede ca aceştia să beneficieze, din prima zi de lucru, de acelaşi tratament ca şi angajaţii permanenţi. Cu excepţia cazurilor în care partenerii sociali încheie un acord naţional cu privire la un „termen de graţie”superior, aşa cum este cazul Marii Britanii.
Acordul ţărilor membre Uniunii Europene introduce pentru prima dată definirea „perioadelor inactive”. Acestea ar putea să nu mai fie contabilizate ca timp de lucru. Două decizii ale justiţiei europene stipulează că timpul de repaus trebuie să fie calculat integral ca timp de lucru. Or, majoritatea statelor europene încalcă această regulă, în special în cadrul profesiilor medicale. Proiectele sunt însă departe de a fi o certitudine, întrucât aşteaptă aprobarea Parlamentului European.Cinci ţări: Spania, Belgia, Grecia, Ungaria şi Cipru au criticat vehement propunerile referitoare la timpul de lucru şi au anunţat un arbitraj tensionat în Parlament.