"Urmează o ajustare dramatică”, avertiza recent reprezentantul României la FMI, Mihai Tănăsescu. Pe termen scurt, premierul desemnat pe baza alegerilor de ieri trebuie să reuşească să treacă prin Parlament un buget nepopular. Pe termen mediu, trebuie să îl şi pună în aplicare. Guvernul are în faţă trei scenarii posibile.
1. Reduceri de cheltuieli: concedierea a 20% dintre funcţionari sau tăierea salariilor cu 20%? Acestea par a fi nuanţele sugerate în campanie de cei doi contracandidaţi la alegerile prezidenţiale, Traian Băsescu, respectiv Mircea Geoană. Însă niciunul dintre cei doi nu şi-a formulat scenariul în mod explicit. Dimpotrivă, competitorii au plusat cu promisiuni pe zona de cheltuieli cu educaţia şi sănătatea.
2. Majorări de impozite: atât Traian Băsescu, cât şi Mircea Geoană au promis că nu vor majora TVA sau cota unică. Însă pentru viitorul prim-ministru, respectarea acestei promisiuni depinde de cât capital politic îşi permite să piardă dacă aplică în totalitate reducerile necesare de cheltuieli. De asemenea, promisiunile de campanie au omis celelalte tipuri de fiscalitate, iar una dintre modalităţile pe care guvernul le va avea la îndemână va fi majorarea substanţială a taxelor pe proprietate.
3. Dezastru economic: în cazul în care guvernul nici nu va tăia din cheltuieli, nici nu va mări veniturile, riscul pentru economia privată este prelungirea recesiunii şi creşterea numărului de falimente şi şomeri. Chiar şi în cazul acesta, guvernul va avea mai multe pârghii prin care să pună zona privată să plătească pagubele din sectorul public:
– Arierate: dacă plăţile statului către companii nu vor fi făcute la timp, redresarea economică s-ar putea dovedi doar vârful intermediar al unei recesiuni în W. Principalul oponent al acestui scenariu este Fondul Monetar Internaţional.
– Acumularea de datorii noi: statul poate apela încă o perioadă la rezerva de lichidităţi a băncilor, însă asta s-ar traduce într-un nivel ridicat al dobânzilor la creditele pentru companii. Adică, scenariul determinant pentru o recesiune în L.
– Deprecierea cursului euro/leu: în acest fel, statul s-ar putea finanţa mai ieftin. Efectele negative – sistemul bancar ar fi sufocat de creşterea restanţelor la credite, iar investiţiile în tehnologie ar deveni şi mai scumpe.
– Finanţarea deficitului bugetar prin emisiune monetară, care ar reaprinde inflaţia. Acest scenariu întâmpină însă opoziţia fermă a Băncii Naţionale.
Din aceste trei scenarii, rezultă o singură soluţie, pe baza căreia anul 2010 să poată aduce România înapoi pe un traseu de creştere: tăierea severă a cheltuielilor bugetare cu personalul, însoţită de majorarea investiţiilor publice şi de o politică fiscală anticiclică. Adică, relaxată în timp de criză şi puternică abia după instalarea primelor semne de creştere solidă.
