În primele luni ale anului 2012, numărul imigranților din România și Bulgaria ar fi sporit cu 24%, față de cei 149.091, oricum înregistrați până atunci. Problema este că autoritățile locale germane sunt confruntate cu reducerea cronică a cheltuielilor publice, prin lege, dar și cu derapajele unui sindrom xenofob mai vechi, cristalizat, inclusiv în dezbaterea publică din „mainstream“, în jurul turcilor. Cartea fostului senator și bancher berlinez Theo Sarrazin, „Germania se dislocă sau cum ne punem în pericol țara“, din 2010, este în continuare pe primele locuri în toate box‑office‑urile posibile. „Cu cei aproape trei milioane de turci nu se mai poate face mare lucru. Cu țiganii invadatori din România și Bulgaria încă nu e prea târziu“. Acesta pare să fie raționamentul, reductiv, discutabil, dar în creștere de audiență.
În ciuda declinului demografic dramatic și a potențialului economic și social, inclusiv de integrare, mai mare ca oriunde în Europa, germanii par să fie și cei mai stresați de spectrul străinului abuziv și castrator. Așa cum bine observa Tanya Wunderlich, în analiza „Germany’s Skewed Immigration Debate“ (Dezbaterea distorsionată privind imigrația în Germania) difuzat recent sub egida lui German Marshall Fund, atât raportul Asociației Orașelor Germane cât și reacțiile politice ale ministrului de interne Hans Peter Friedrich (care, între altele, au dus la o nouă blocare a accesului României și Bulgariei în spațiul Schengen), suferă de vicii serioase de analiză. Leitmotivul criticilor germani ai „migrației sărace“ din România și Bulgaria este pericolul „inundării“ cu romi săraci și delincvenți. Raportul citat observă revenirea terminologiei nautice din anii ’90, când politicienii germani declarau: „corabia s‑a umplut“! De la alarma inițială a primarilor, mulți social‑democrați, pâna la concluziile de la Bruxelles privind amânarea integrării în Schengen, s‑a parcurs întreaga gamă a enunțurilor posibile. De la cele brutal populiste sau abil ipocrite, la limba de furnir alunecos a europeniștilor. Problema e și mai simplă, și mai complicată, în același timp.
Mai întâi. Germania, Anglia și celelalte țări europene care‑și deschid porțile pentru forța de muncă din România și Bulgaria în ianuarie 2014 sunt, la fel ca toată lumea, în criză. Lipsa de soluții și de orizont a depășirii crizei transformă și societățile occidentale în terenuri populiste. A te trezi cu români și bulgari în 2014, în număr mare, e altceva decât criza „instalatorului polonez“ din 2007. Atunci era boom, acum e recesiune. Alegerile legislative federale din Germania, prevăzute în septembrie, sunt ingredientul care colorează în acest interval orice acțiune sau reacție politică. Una din erorile consemnate în raportul German Marschall Fund este că imigrația din România și Bulgaria n‑are nimic anormal. 80% din imigranții români și bulgari veniți după 2007 au un loc de muncă. 22% au calificări superioare, iar alți 46% sunt calificați exact pentru joburile de care are cel mai mult nevoie Germania și pe care germanii nu le vor. În sfârșit, nu se ține cont nici de faptul că în anul universitar 2011–2012 s‑au înscris la studii în Germania 7.000 de studenți bulgari. După știința mea, sunt și în jur de 2.500 de studenți români în aceeași țară. „Facit“, cum spun nemții, precum strămoșii noștri latini: alarma privind migrația predominant romă și la vânătoare de beneficii sociale nu se justifică, potrivit datelor statistice germane. S‑a observat că, procedând astfel, germanii trimit mesaje contraproductive, tocmai în momentul când nevoile lor de mână de lucru străină sunt mai mari ca niciodată.
Românii trebuie SĂ FACĂ CEVA cu romii. Împreună cu ei și în folosul lor, PÂNĂ NU VA FI PREA TÂRZIU. E PROBLEMA NOASTRĂ, a României, înainte de a fi a UE.
În al doilea rând. Problema romilor este gravă, în desfășurare și periculoasă prin implicații. Ei alcătuiesc cea mai mare minoritate din Europa. Cei mai mulți romi din Europa trăiesc în România. Politicile de integrare ale ultimelor guverne au dat greș. Din 2007 încoace, UE a transferat prin Fondul Social European nu mai puțin de 75 de miliarde de euro, predominant în direcția României și Bulgariei. Unde sunt banii? Cum au fost folosiți? Nici un răspuns. Romii sunt o problemă pentru România, înainte de a „inunda“ Germania. Sărăcia generală, lipsa de strategii anticriză, periferizarea întregii țări în raport cu UE alcătuiesc solul germinativ al unor atitudini extreme. În Ungaria și Bulgaria el produce deja tulburări deschise, partide extremiste și lideri intens xenofobi. În România, orice scânteie poate fi fatală, având în vedere fragilitatea eșafodajului administrativ, statal și psihologic. Românii trebuie să facă ceva cu romii. Împreună cu ei și în folosul lor, până nu va fi prea târziu. E problema noastră, a României, înainte de a fi a UE, a Franței sau a Germaniei.
În sfârșit. În viziunea lui Misha Glenny, un expert al sud‑estului european în crize terminale, problema romilor din Balcani este viitorul butoi cu pulbere al Europei. (Vezi excelenta antologie de studii, The Gypsy „Menace“, Hurst&Company, 2012). Raportul German Marshall Fund e ceva mai soft, dar la fel de ultimativ în concluzia sa: „În ultimă instanță, soarta minorității romilor în Uniunea Europeană va fi ștacheta de evaluare a succesului integrării, solidarității și justiției sociale.“