Recorduri de frig în Belgia şi în estul Franţei, 25 de morţi din cauza frigului în Polonia, în luna martie, unde s-au înregistrat temperaturi de până la -24 grade Celsius în timpul nopţii, sau peste 10.000 de vite blocate în zăpezi în Irlanda de Nord, reprezintă doar câteva dintre efectele acestui val de frig.
De asemenea, climatologii se declară intrigaţi de faptul că acesta este cel de-al patrulea an consecutiv în care iarna este marcată de puternice căderi de zăpadă în Europa şi America de Nord.
Conform experţilor, acestea sunt efectele topirii banchizei arctice din timpul verii, topire ce antrenează puternice modificări ale circulaţiei atmosferice în emisfera de nord în perioada de iarnă.
În 1979, la începutul măsurătorilor realizate prin satelit, banchiza acoperea o suprafaţă de aproximativ 7 milioane de kilometri pătraţi de apă în Oceanul Îngheţat de Nord. Măsurătorile din septembrie 2012 indicau că banchiza mai acoperă doar 3,4 kilometri pătraţi.
„Legătura cred că este din ce în ce mai clară, chiar dacă oamenii de ştiinţă nu au încă păreri unanime în acest sens”, susţine climatologul Dim Coumou de la Institutul din Potsdam de Studii asupra Climei (PIK).
Pentru un alt mare apărător al acestei teze, Charles Greene, profesorul de Ştiinţe ale Pământului şi Atmosferei de la Universitatea Cornell (New York), explicaţia este următoarea: cu cât suprafaţa banchizei arctice este mai redusă, cu atât sunt reflectate mai puţin razele solare iar apa mării se încălzeşte, ceea ce închide cercul accelerând la rândul său topirea banchizei rămase.
În cursul toamnei căldura înmagazinată şi eliberată treptat în atmosferă are efectele creşterii umidităţii şi presiunii atmosferice, reducând diferenţa de temperatură dintre zona arctică şi latitudinile mai joase. Această situaţie modifică interacţiunile complexe care au loc între mare şi aer, influenţând direct evoluţia climatică în America de Nord şi Europa. Unul dintre efecte este slăbirea vortexului polar – ciclonul atmosferic permanent situat în apropierea polului, care-şi pierde din capacitatea de a reţine masele arctice de aer rece şi umed, mase ce ajung mai uşor la latitudini mai joase.
Această teorie nu este însă acceptată în unanimitate de climatologi. „Observăm fenomenul reducerii banchizei arctice de aproximativ 15 ani şi este un interval de timp prea scurt pentru a trage concluzii clare cu privire la efectele acestui fenomen”, susţine David Salas-y-Melia, expert climatolog de la Météo France.
Jeff Knight, de la Biroul Naţional de Meteorologie britanic susţine acest punct de vedere. „Nu este imposibil de explicat existenţa unei legături între topirea banchizei şi circulaţia fronturilor atmosferice, dar juriul trebuie încă să delibereze în această chestiune”, a precizat el.