Dispoziţia, care este legală, ţine cont de separaţia între puterea executivă şi cea legislativă, dar, în acelaşi timp, oferă oportunitatea parlamentarilor să cheltuiască discreţionar la toate capitolele bugetare, inclusiv pentru personal. În acest mod, s-a umflat schema de personal în Parlament, fiind angajaţi consilieri politici, prin transformarea lor, fără concurs, în funcţionari publici.
Totodată, cu ocazia modificărilor operate în organigrame, s-au creat posturi unde au fost angajaţi, “prin concurs”, cunoscuţi ai secretarilor generali din cele două Camere ale Parlamentului sau rude ale unor politicieni.
În acest mod, a dispărut distincţia între funcţionarul public de carieră, angajat şi promovat prin concursuri cinstite, şi toate ciurucurile aduse în Parlament de politicieni.
Dar, cea mai revoltătoare situaţie legală ţine de faptul că relaţiile de muncă pentru funcţionarul parlamentar se stabilesc prin actul de numire şi fişa postului, care ambele ţin loc de contract individual de muncă în formă scrisă. Porcăria asta este reglementată de art. 5 din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public, dar îşi găseşte sprijin şi în alin. 2 al art. 1 din Codul Muncii.
Ambele dispoziţii încalcă art. 16 din Constituţia României, potrivit căruia cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări. Prin urmare, funcţionarului parlamentar nu i se aplică, la încheierea contractului de muncă în formă scrisă, Codul Muncii, dar i se aplică acelaşi Cod al Muncii în celelalte situaţii. Aşa ceva este inadmisibil.
Având acest suport legal, partidele politice care controlează Camerele Parlamentului decid modificări în organigrame fără nicio evaluare organizaţională pe resurse, obiective şi indicatori de performanţă. Apucăturile astea se repetă la fiecare patru ani, inclusiv în prezent. Schimbarea organigramelor are drept efect anularea concursurilor de promovare în post desfăşurate anterior, ceea ce este ilegal. Ca atare, funcţionarii publici dau din nou concurs pentru confirmare pe post, chiar dacă au mai făcut-o şi în trecut.
De exemplu, la sfârşitul lunii iunie, în Senat, a fost schimbată organigrama fără nicio evaluare prealabilă organizaţională şi fără analiza evaluării anuale a salariaţilor. Organigrama modificată a fost propusă Biroului Permanent al Senatului de noul secretar general, membru PSD, la nici o săptămână după ce a fost numit, în condiţiile în care acest personaj nu a avut timpul necesar să verifice nici măcar directorii din Senat, darămite să se uite pe evaluările salariaţilor ori să fixeze obiectivele activităţii Senatului pe următorii patru ani. În plus, schimbarea de organigramă s-a făcut cu încălcarea art. 35 din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar, coroborat cu art. 40 alin. (1) lit. d) din Codul Muncii, care dispun consultarea prealabilă a salariaţilor. Evident, peste o lună urmează confirmările pe posturi, deşi, după cum am precizat, angajaţii au mai făcut asta în trecut. În acest mod, se măreşte sau se “restructurează” schema de personal, creându-se şi oportunitatea de a “plasa” anumite persoane şi, corelativ, de a scăpa de altele.
De aceea, pentru a nu mai permite tuturor bazbuzucilor din Parlament să facă ce vor, art. 5 din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public şi alin. 2 al art. 1 din Codul Muncii, care prevăd posibilitatea derogării de la forma scrisă a contractelor individuale de muncă, trebuie abrogate, întrucât funcţionarul public parlamentar nu este aghiotantul politicienilor sau al consilierilor săi politici, ci funcţionarul statului român.
>Valentin M. Ionescu este director general al companiei Unic Management Consulting. A fost preşedinte al Agenţiei Naţionale pentru Privatizare şi ministru al Privatizării (1997-1998).