de Octavian Bădescu
Inca de la bun inceput trebuie mentionat faptul ca – implementabil in cadrul actualului ecosistem al monedelor “fiat”, fara acoperire – asa-numitul “venit de baza neconditionat”, “universal basic income” cum il numesc promotorii acestuia, nu reprezinta altceva decat un stimulent pentru lene, pentru scaderea productiei, pentru inflatie, generand diminuarea productivitatii si cresterea preturilor, toate in dezavantajul cetatenilor harnici si cumpatati.
Ceea ce aparent poate reprezenta o reteta sigura catre probleme, in masura in care e implementata corect, o astfel de idee – care nu inseamna nimic altceva decat “monetizarea timpului” – poate reprezenta si o nesperata fereastra de oportunitate pentru generarea unui sistem monetar “complementar” sau “alternativ”, de echilibru. Chiar si la nivel global, nu doar comunitar sau national.
Individul isi foloseste timpul pentru a transforma natura in procesul de creare de bunuri si servicii, pentru autoconsul si pentru schimb.
Prin urmare, “banii” nu pot fi altceva decat echivalentul surplusului, economisirii, capitalului, a ceea ce ramane dupa autoconsum. Implicit cea mai potrivita moneda este chiar “timpul” (resursa echitabil distribuita), intrucat daca evidentiam scriptic, in bancnote sau digital, cele 1.440 minute ale unei zile, ele nu pot fi alocate decat pentru a fi folosite fie conform propriilor dorinte, fie pentru a satisface necesitatile, dorintele altora.
In fapt, de-a lungul intregii lor existente pamantene, oamenii schimba intre ei timp, utilitati reciproce.
Bogatia nu reprezinta altceva decat cantitatea de timp pe care omul si-o poate petrece asa cum isi doreste.
Daca in cele 1.440 de minute nu reusim decat sa culegem 1 kg de mere padurete, nu avem ce oferi la schimb, intrucat vom consuma tot. Daca insa culegem 3 kg, cele 2 kg. suplimentare vor reprezenta “capitalul”, deci “timpul” va avea realmente acoperire in capital. La nivelul unui individ, cele 1.440 minute convertibile = 2 kg. mere padurete culese si ramase neconsumate. Implicit, fie omul obtine rezultatul timpului altcuiva in schimbul lor, fie isi va folosi timpul de a doua zi pentru a se odihni.
Practic, totalul masei monetare va avea acoperire integrala in cantitatea de bunuri si servicii ramasa neconsumata, in capital, asa cum este si normal, aceasta fiind esenta banilor.
Concluzionand, se releva astfel conditiile in care “venitul neconditionat” poate reprezenta sansa unei rearhitecturari corecte, rapide si fara riscuri a sistemelor monetare, fiscale si institutionale.
Chiar promotorii ideii de “venit neconditionat” fac referire la 4 conditii necesare:
– sa fie universal, absolut toti cetatenii, indiferent de varsta, sex sau de orice alt criterii, urmand a beneficia simultan si in proportii egale de el
– sa fie individual, evidentiat direct in posesia fiecaruia
– neconditionat de un loc de munca sau de varsta, de o perioada limitata sau de vreun alt criteriu
– suficient pentru un trai decent.
In afara acestor conditii insa, pentru a implementa o constructie corecta din perspectiva monetara si fiscala, mai sunt necesare alte 4:
- sa fie generat independent de actualele monede, sa functioneze in paralel cu actualele sisteme monetare si sa poata fi folosit optional de catre oameni ca instrument de schimb
- totalul sumelor astfel create sa reprezinte 100% din masa monetara a respectivei “monede”
- sa fie in posesia, in utilizarea si la dispozitia indivizilor care produc gradual si concomitant moneda prin insasi existenta lor
- sa fie impozitabil la sursa si sa existe posibilitatea implicarii cetatenilor in alocarea sumelor destinate cheltuielilor comunitatii, potrivit principiului subsidiaritatii.
In acest mod, banii astfel creati ar fi inflationati cu o rata de numai cca 1,5% anual, evoluind in conformitate cu evolutia numarului oamenilor si sperantei de viata a populatiei. Ar exista un fel de raportare la etalonul “timp”.
In masura in care productia, bazata pe cerere ar creste cu o viteza mai mare, probabil ca preturile ar avea o tendinta de scadere. Si invers.
In acelasi timp, aceasta moneda si totalul masei monetare ar reprezenta in intregime capitalul existent iar echitatea in distributia utilizarii resurselor la nivel individual si in timp ar deveni norma, ca si principiul rationalitatii utilizarii resurselor – obiectul de studiu al stiintei economice, risipa actuala ar deveni istorie.