Fiind puși în situația dificilă de a lua decizii de multe ori ingrate pentru populație, miniștrii de Finanțe care s-au perindat din 2008 încoace au scăpat, de multe ori, declarații despre criză și nu numai care fie nu s-au adeverit, fie par acum de-a dreptul deplasate.
Vă prezentăm mai jos câteva exemple selectate din declarațiile fiecăruia dintre acești miniștri.
Varujan Vosganian, ministru în perioada 5 aprilie 2007-decembrie 2008:
– 25 septembrie 2008: „În România, prețurile sunt excesiv de mari. Vom asista la o reașezare a prețurilor. Cât privește sectorul construcțiilor industriale, nu întrevedem reduceri.”
– 2 noiembrie 2008: “Noi nu suntem în criză financiară, ci în una de încredere. Definesc criza de încredere ca lipsa instrumentarului care să ofere predictibilitatea necesară pentru viitor”.
Gheorghe Pogea, ministru în perioada decembrie 2008-decembrie 2009:
– 18 martie 2009: „Singurul lucru pe care îl putem face rațional este să ajustăm cheltuielile la dinamica veniturilor și să le restructurăm. Nu trebuia să vină Fondul Monetar Internațional să ne spună că este nevoie de reforme structurale”.
– 18 martie 2009: „Avem avantajul întârziatului: te uiți la ce au greșit ceilalți și eviți”.
– 21 septembrie 2009: Întrebat dacă banii din primul acord încheiat cu FMI vor fi folosiți și pentru plata salariilor bugetarilor și a pensiilor, Pogea a răspuns: „Chiar dacă este în criză, România are suficiente resurse să plătească pensiile și salariile”. S-a dovedit, însă, că nu era așa. O parte din banii de la FMI au fost folosiți de Guvern pentru acoperirea deficitului bugetar.
Sebastian Vlădescu, ministru în perioada decembrie 2009-septembrie 2010:
– 22 decembrie 2009: „A repeta tot timpul că mâine o să mori nu-ți folosește ca să traiești. Știm. Știm că suntem în criză.”
– 11 februarie 2010: „Niciodată, ministrul Finanțelor nu va scoate România din criză. Poporul român, cetățeanul român este cel care, sub conducerea și suportul nostru, va face ca România să iasă din criză.”
– 8 iunie 2010: „Refuz sa mă gândesc ce s-ar întâmpla dacă nu trece (proiectul de lege privind reducerile de pensii şi salarii – n.r.). Am putea trece de la ceea ce a fost definit o gravă recesiune, la ceea ce în România nu s-a simţit încă – o criză economică.”
Gheorghe Ialomițianu, ministru în perioada septembrie 2010-9 februarie 2012:
– decembrie 2010: „O să avem un stat mai suplu, mai eficient. Așa ne cere și mediul de afaceri. Avem pentru mediul de afaceri foarte multe proiecte care vor duce la crearea de locuri de muncă. Situația pentru 2011 este una bună, dar trebuie să fim în continuare prudenți. Nu vedeți și în alte țări? În Irlanda, în Portugalia, Spania, chiar Italia, sunt situații destul de grele. Trebuie să fim prudenți, pentru că perioada grea nu a trecut. Dar noi putem să spunem că suntem într-o situație bună.”
– 18 ianuarie 2011: „Deşi am fost nevoiţi să continuăm nişte lucruri care au venit din urmă, nu ne-am gândit că vom deveni nepopulari, ci am vrut să evităm intrarea României în incapacitate de plată”.
Bogdan Drăgoi, ministru în perioada februarie-aprilie 2012:
– 9 martie 2012: „În trimestrul întâi avem din păcate această neşansă a vremii. Asta nu înseamnă şi o scădere a cererii, ci un blocaj de transfer a mărfurilor din cauza vremii. Firmele au produs, au stocuri, dar din cauza vremii au fost probleme cu livrările iar economia se pare că se va contracta faţă de ultimul trimestru din 2011, dar nu pentru că s-a redus economia sau cererea. Tehnic, putem intra în recesiune. România este pe creştere durabilă, arătând ca e un partener durabil, de încredere.”
Florin Georgescu, ministru în perioada 7 mai-27 decembrie 2012:
– 9 mai 2012: „Cea mai mare prostie economică din ultimii zece ani este cota unică”.
Daniel Chițoiu, ministru în perioada decembrie 2012-6 februarie 2014:
– 23 august 2013: „Proiectul de lege noi estimăm să-l finalizăm – rescrierea – până la jumatea lui septembrie, să-l trimitem Parlamentului și până la sfârșitul lui octombrie să-l adoptăm, astfel încât să se aplice de la 1 ianuarie 2014, pentru că vor fi și modificări legislative care trebuie aplicate de la 1 ianuarie 2014. Noi sperăm ca rescrierea celor două coduri să fie un factor benefic atât pentru mediul de afaceri, cât și pentru cei care aplică legislația.”
– „Îmi doresc ca administraţia fiscală să fie în măsură să reacţioneze operativ la toate informaţiile şi analizele privind evaziunea fiscală şi frauda fiscală. Degeaba constatăm după luni sau ani de zile că anumite firme au făcut evaziune fiscală, mergem cu toate structurile de control ale ANAF, le verificăm, stabilim impozite şi taxe suplimentare, majorări şi penalităţi, iar sumele nu se mai încasează niciodată. Evidenţele fiscale sunt încărcate cu sume care nu pot fi recuperate niciodată pentru că firmele respective ori sunt cesionate, ori nu mai au niciun fel de patrimoniu, ori acţionarii sunt dispăruţi.”