În zona rurală, situaţia se ameliorează. Din contră, în zonele urbane, toţi indicatorii sunt pe roşu, situaţia se degradează în medie în toate oraşele cu puternică creştere demografică’, afirmă acest fost responsabil al Suez Environnement, într-un interviu pentru AFP.
Potrivit unui raport foarte recent al Băncii Asiatice de Dezvoltare, 65% din populaţia regiunii Asia-Pacific trăieşte în continuare fără apă curentă, în pofida racordării la reţea a 900 de milioane de persoane între 1990 şi 2010.
‘În Africa, sunt mai mulţi oamenii care au un telefon mobil decât cei care au un acces satisfăcător la apă’, subliniază consilierul special al lui Ban ki-Moon.
Potrivit datelor oferite de Naţiunile Unite, numărul persoanelor care nu au acces la o sursă de apă ‘ameliorată’ – adică folosesc pentru ei fântâni sau râuri neprotejate de animale – este în scădere. Numărul acestor persoane ‘era de 780 de milioane în 2010 şi va fi probabil de 600 de milioane în 2015, faţă de 1,2 miliarde în 1990’, adaugă Payen.
Statisticile disponibile ar putea lăsa impresia că tendinţa este bună, însă nu este vorba decât de o mică parte a problemei, precizează acesta. În fapt, o apă ‘ameliorată’ nu înseamnă o apă potabilă şi disponibilă în continuu. În prezent, statisticile nu măsoară calitatea apei, ci de unde provine apa.
‘Nu există statistici cu privire la numărul persoanelor care nu au acces la apă potabilă, însă ar fi 1,9 miliarde de persoane care consumă apă periculoasă şi 1,6 miliarde care consumă apă de calitate îndoielnică’, mai spune Gérard Payen.
Potrivit acestuia, ‘există un risc enorm, şi anume ca apa să dispară din viitoarele Obiective de Dezvoltare ale Mileniului’, care vor fi stabilite în 2015 şi despre care se discută în prezent la ONU.
‘Se estimează că 80% din apele uzate nu sunt tratate’ şi poluează pânzele freatice, mai spune preşedintele Aquafed, federaţia mondială a operatorilor privaţi.
Expertul speră că 2013, declarat an al cooperării internaţionale în domeniul apei, va stimula mobilizarea tuturor actorilor. ‘Accesul la apa potabilă este o problemă de voinţă politică, locală şi naţională’, subliniază el.
În opinia acestuia, Dakar este un exemplu de voinţă, în condiţiile în care acolo ‘toată lumea are acces la apă potabilă’. Africa de Sud, sub Mandela, şi Maroc, care a lansat un ambiţios program la ţară acum zece ani, au făcut ‘enorme progrese’. Invers, Kinshasa, unde apa este disponibilă din plin, este unul dintre marile oraşe care prezintă o situaţie gravă.