Toţi avem tendinţa să admirăm oamenii care au succes şi uneori uităm să ne gândim câtă muncă a fost depusă ca reuşitele lor să răsune. Uniforma arată bine, admiraţia cunoştinţelor e pe măsură şi promisiunea unei angajări după absolvire e visul oricărui student, dar oare câte sacrificii trebuie făcute pentru a ajunge poliţist, spion sau agent SRI? „A fi militar este un mod de viaţă, în care se împletesc spiritul riguros, temperamentul dinamic, sacrificiul. De bună seamă, la acestea se mai adaugă satisfacţia şi bucuria acelora care, prin propria voinţă, din vocaţie, consimt să se dedice carierei militare. Profesia militară nu înseamnă doar manevre militare, exerciţii şi antrenamente. Sunt o multitudine de specialităţi militare care necesită numeroase abilităţi, dincolo de cele specifice combatanţilor. Foarte multe dintre ele au echivalent în viaţa civilă şi asigură transferul de competenţe dinspre şi înspre alte ocupaţii“, este reclama pe care şi-o face Armata Română pe site-ul oficial pentru a atrage cât mai mulţi tineri. Şi nu sunt trecute doar părţile frumoase ale meseriei. „Militarii se angajează, prin jurământ, să răspundă „prezent” nevoilor armatei. Militarii se mută frecvent, acolo unde este nevoie de competenţele lor profesionale, în ţară sau în străinătate. Mobilitatea este una dintre caracteristicile acestei profesii, însă pentru disconfortul creat există şi compensaţii, atât de natură materială sau financiară, cât şi legate de satisfacţiile profesionale pe care le pot avea cei ce îşi doresc să cunoască locuri şi oameni noi. Tinerii care îmbraţişează cariera militară trebuie să fie caracterizaţi de voinţă, determinare, competitivitate, angajare efectivă şi afectivă, curiozitate intelectuală şi dorinţă de lucru în echipă“, mai notează reprezentanţii Armatei.

Citeste mai mult: adev.ro/os8scy