„Interdependenţa austro-ungară şi riscurile pe care aceasta le presupune“ este un pericol aproape la fel de mare pentru moneda europeană ca şi falimentul grec.

Problema Ungariei s-a răspândit repede, pe poarta Austriei, în toata Europa, băncile austriece (cu precădere Erste, Raiffeisen Int. şi Volksbank) fiind principalii creditori ai Ungariei, cu 31% din totalul creanţelor externe asupra ţării. Astfel, o criza în Ungaria ar zgudui puternic sistemul bancar din Austria, dar, şi mai grav, s-ar răspândi prin intermediul acestuia la nivelul principalelor motoare ale zonei euro“, spune Dan Rusu, şeful analiştilor casei de brokeraj BT Securities, în raportul lor săptămânal.

La contaminarea Europei cu „virusul ungar“ contribuie şi „motoarele UE“, căci următorii creditori ai Ungariei, în ordinea mărimii creanţelor sunt băncile italiene şi cele germane, cu expuneri mult mai reduse, de 18% (23,4 mld. dolari), respectiv 17% (21,4 mld. doalri) din totalul creanţelor asupra tarii.

Grijile privind contaminarea ungară sunt cu atât mai îndreptăţite cu cât toate cele trei mari agenţii i-au retrogradat ratingul de ţară la nivel “junk” (nerecomandabil investiţiilor), iar „costul creditării de pe pieţele financiare a ajuns la niveluri greu de digerat (randament de aproape 10% la obligaţiunile pe 10 ani). Deţi ţara beneficiază de avantajul monedei proprii, depinde de ajutorul extern în obţinerea fondurilor necesare“, potrivit BT Securities.

Băncile din Italia şi Germania deţin cumulat circa 200 mld EUR (~70%) din datoria externă a Austriei. „Este evidentă implicaţia raporturilor financiare dintre Austria şi Ungaria, precum şi fragilitatea întregului sistem la nivel european. Succesul emisiunii de săptămâna trecută a risipit din temeri, însă vor mai fi ceva palpitaţii, până când Ungaria va încheia negocierile şi va obţine ajutorul celor două organisme internaţionale“, se spune în raportul BT Securities.

Piata titlurilor de stat europene rămâne încă în centrul atentiei, evolutia ei fiind în vizorul tuturor investitorilor. „Este încurajator că piaţa obligaţiunilor guvernamentale europene a evitat până acum vreun eşec răsunător, iar investitorii au parte de un răgaz ca să-şi mai dreagă moralul după evoluţia îngrijorătoare de anul trecut“, spune Dan Rusu.

Testul adevărat abia de acum începe: săptămâna aceasta Spania are programate emisiuni cu maturitate mai mare decât cea a împrumuturilor Băncii Centrale Europene, care ar fi susţinut succesul licitaţiilor de săptămâna trecută, prin infuzii de liechidităţi la costuri mult reduse.

Franţa, de asemenea, va emite titluri cu maturitati în 2014, 2015 şi 2016. şi, cel mai important, ambele ţări vor testa piaţa pentru prima dată după recenta retrogradarere în masă decisă vineri de Standard & Poor’s.

Franţa şi-a pierdut, alături de Austria, statutul de top; ratingul Spaniei a căzut două trepte până la A, iar al Italiei tot două trepte, până la BBB+. Celelalte ţări retrogradate sunt Portugalia, Cipru, Slovacia, Slovenia şi Malta, în timp ce Germania şi-a păstrat ratingul absolut (AAA).

„Ştirea nu a făcut prea multă senzaţie. Pieţele anticipau de mult un astfel de deznodământ şi l-au şi decontat în mare parte. Nouă ni s-au confirmat aşteptările formulate în mai multe rânduri de la retrogradarea ratingului USA vara trecută, când afirmam că vom mai asista la alte câteva retrogradări sonore în zona euro, citând în mod special Franţa.

În orice caz, va fi semnificativ modul în care se vor desfăşura cele două emisiuni cheie ale săptămânii, în condiţiile în care, până atunci evenimentul de vineri va fi complet diseminat“, conchide raportul BT Securities.