S‑a aprobat: delistarea sin­gurei companii ro­mâneşti, A&D Pharma, prezentă de pa­tru ani pe bursa principală de la Londra (LSE), este certă, iar ultima zi de tran­zac­ţionare va fi 28 februarie. Acţionarii majoritari vor răscumpăra la 4,5 euro pe GDR (acţiunile A&D au fost tranzacţionate sub formă de certificate globale de depozit, GDR – n.r.), restul de acţiuni din pachetul de 34%, listat în toamna lui 2006.

Explicaţiile oficiale privind delistarea celui mai mare grup farmaceutic din România au fost deja oferite: lichiditatea „foarte limitată“ a GDR‑urilor şi costurile financiare şi de timp ale managementului pentru a întreţine activităţile pe care listarea le presupune. Cu siguranţă însă mulţi întreabă care este motivul real din spatele acestei delistări.

EXITUL. Potrivit surselor consultate de MONEY EXPRESS – dată fiind sensibilitatea subiectului au vorbit doar sub rezerva anonimatului –, scenariul cel mai probabil este exitul total din A&D Pharma al acţionarilor fondatori (Ludovic Robert, Michel Eid, Roger Akoury şi Walid Abboud). Unii dintre cei mai discreţi antreprenori locali, nu au apărut niciodată în presa locală de business.

Delistarea companiei le‑a oferit în primul rând un grad infinit mai mare de libertate versus constrângerile la care este supusă o companie publică. Libertate în care intră desigur şi posibilele negocieri pentru vânzarea companiei.

În momentul în care se ajunge la discuţii formale privind o tranzacţie (achiziţie/vânzare), compania publică este obligată să dezvăluie informaţia. Este adevărat că sunt multe companii în cazul cărora delistarea nu a fost urmată de exit, însă în privinţa A&D Pharma există câteva semnale clare că acesta este cel mai probabil pas pe care îl vor face principalii acţionari.

SEMNELE. Există aşadar indicii mai vechi şi mai noi că vom asista foarte probabil – chiar până la sfârşitul anului, spun unele voci – la o schimbare radicală în acţionariatul A&D Pharma.

Să ne uităm puţin la câteva dintre semne. În 2009, a fost vândut în doi timpi Ozone, al doilea business important al aceloraşi patru acţionari: prima dată, brandul şi portofoliul de produse către producătorul local de generice Labormed (deţinut de fondul de investiţii Advent); a doua oară, birourile Ozone din Bulgaria, Polonia, Ungaria, Cehia şi Slovacia. Tot de atunci datează şi primele informaţii că acţionarii majoritari începuseră să răscumpere acţiuni din pachetul listat la Londra.

Apoi, chiar în decembrie 2009 apăreau informaţii că acţionarii îşi doresc vânzarea companiei, dacă vor reuşi să obţină preţul corect, şi că în a doua jumătate a lui 2010 deal‑ul ar putea fi parafat. Fiind însă companie publică, orice potenţial contact cu investitorii interesaţi de A&D a trebuit să rămână în zona informală. În plus, din cauza contextului economic, foarte probabil ofertele informale nu i‑au mulţumit pe fondatori. Este de presupus că, dacă totuşi ar fi primit un preţ corect, cei patru acţionari ar fi oficializat negocierile şi şi‑ar fi marcat exitul, chiar şi în condiţiile nedelistării companiei. Precedente există şi chiar în aceeaşi industrie: în aprilie 2007, Alliance Boots, grup britanic cu activităţi în retail şi distribuţie farma, a fost preluat de fondul american de investiţii KKR. La momentul tranzacţiei, Alliance Boots era listat pe bursa de la Londra.

Însă poate cele mai convingătoare argumente în favoarea unui exit postdelistare ţin chiar de businessul A&D Pharma – grupul integrează trei linii de business: Mediplus (distribuţie), Sensiblu (retail) şi divizia de sales&marketing. După doi ani de pierderi consecutive cumulate de peste zece milioane de euro, cifrele A&D au început să arate tot mai bine: în primele nouă luni ale lui 2010 veniturile s‑au ridicat la 482,2 milioane de euro, iar EBITDA pe tot anul trecut va ajunge probabil la 50 milioane de euro (compania nu a confirmat a doua cifră, rezultatele oficiale urmând să fie făcute publice abia în martie a.c.). De altfel, A&D nu a dorit să comenteze nimic pe acest subiect.

STAGNARE. Cum arată însă businessul dincolo de cifre? Cu excepţia lansării, în 2010, a clinicilor private Anima (nici CEO‑ul Robert Popescu nu o numeşte deocamdată a patra linie de business), dezvoltarea afacerii A&D a cam lipsit. „Opera­ţio­nal, vorbim clar de o stagnare a businessului în tot acest răstimp. S‑a stors lămâia“, spune una din sursele MONEY EXPRESS.

Să ne uităm la cele mai importante linii de business ale grupului – retail şi distribuţie – care împreună generează aproape 90% din veniturile A&D. Lanţul de farmacii Sensiblu a variat în ultimii patru ani între 220 şi 233 de unităţi, deşi în 2007 se vorbea chiar de dublarea reţelei în următorii ani, iar în urmă cu cinci‑şase ani ritmul estimat de creştere era de 50–60 de unităţi pe an. La fel, distribuitorul Mediplus a rămas în jurul a 20% cotă de piaţă, deşi anul trecut, de exemplu, din joc au ieşit doi mari distribuitori – Montero şi Relad, aflaţi în insolvenţă.

Este adevărat şi faptul că, din cauza crizei economice, dar şi a presiunilor specifice acestei industrii (întârzierea termenelor de plată de la stat produce mari probleme de lichiditate pentru toate businessurile farma locale), conducerea A&D a ales să se concentreze pe rentabilizarea şi consolidarea afacerii. Şi vântul i‑a fost favorabil: au fost eliminate plafoanele farmaciilor, riscul valutar a fost transferat către producătorii farma, medicamentele cu prescripţie au fost aduse ca preţ la minimumul european (ceea ce a generat o consistentă piaţă a exporturilor paralele de care au profitat toţi marii jucători).

Evident, nu este exclusă varianta păstrării şi dezvoltării A&D în actuala structură de acţionariat şi management. Loc este, mai ales pentru un lider de piaţă: ritmul de creştere al pieţei va continua să fie de două cifre, în retail ar trebui să urmeze consolidări, potrivit unei aprecieri mai vechi pentru MONEY EXPRESS a consultantului Link Resource Dragoş Dinu, iar în distribuţie anul acesta sunt aşteptate noi capitulări pe palierul jucătorilor medii.

PEŢITORII. Plecând de la aceste premise, rămâne să aflăm – poate chiar anul acesta – cine va reuşi să înghită o „pradă“ de talia A&D. O ţintă la fel de bună şi pentru fonduri de investiţii (foarte probabil, care nu sunt încă prezente în România), şi pentru investitori strategici, după cum crede una dintre sursele consultate. De notat că, indiferent cine va cumpăra A&D, dată fiind structura pe mai multe divizii clare de business, nu este exclus să vedem o decuplare a unora pe motiv că nu sunt interesante pentru potenţialul cumpărător. De pildă, clinicile Anima (cel mai nou business al A&D) sau divizia de sales&marketing (are un grad mare de volatilitate).

Apropo de posibilii investitori strategici, sunt vehiculate numele a trei giganţi farma: Celesio, Phoenix Pharmahandel şi Alliance Boots. Britanicii de la Boots sunt deja în România de anul trecut, după ce au preluat la nivel european businessul Anzag, cu operaţiuni şi pe piaţa locală (în 2006, Anzag achiziţiona 60% din distribuitorul local Farmexpert, controlat de Eugen Banciu).

Potrivit uneia dintre surse, „Celesio pare a avea cele mai mari şanse“ să intre în România. O companie cu venituri de peste 21 miliarde de euro în 2009 şi care anul trecut şi‑a anunţat prin CEO‑ul Fritz Oesterle planurile de extindere în Europa ar putea fi dispusă să plătească pentru A&D un preţ care să îi mulţumească pe fondatori.

Iar în ultimii doi ani, acţionarii au fost evident nemulţumiţi de subevaluarea companiei (un «equity value» de sub 200 milioane de euro). La un calcul rapid, înmulţind EBITDA estimat pentru 2010 cu un multiplu rezonabil pentru industria farma – între 6,5 şi 8 – valoarea companiei ar depăşi lejer 300 milioane de euro.

După cele 134 de milioane de euro încasate la momentul listării, acţionarii A&D se pregătesc aşadar de al doilea exit din A&D, cel mai probabil de data aceasta total. Unul de succes, chiar dacă se va face într‑un context incomparabil mai defavorabil decât în 2006 (România urma să adere la Uniunea Europeană, iar boomul economic era o certitudine).

Cum va arăta parcursul A&D Pharma în noua structură postdelistare depinde decisiv de măsura în care interesele celor patru acţionari sunt aliniate şi de poziţia fiecăruia faţă de exit.

Ghici ghicitoare

Cine ar putea înghiţi o companie de peste jumătate de miliard de euro? O listă scurtă care cuprinde deocamdată trei nume mari. Surprizele pot apărea însă oricând.

1 CELESIO. Compania germană Celesio este unul dintre cei mai mari jucători mondiali din piaţa farma şi de healthcare. Activă în 27 de ţări, Celesio a realizat în 2009 venituri de peste 21 mld. euro. Anul trecut, CEO‑ul Celesio, Fritz Oesterle, anunţa că vrea să extindă în toată Europa brandul de retail DocMorris (cu excepţia Marii Britanii, unde Celesio îşi operează farmaciile sub brandul Lloydspharmacy).

2 PHOENIX PHARMAHANDEL. Este cel mai mare distribuitor farma din Germania şi al doilea din Europa. Controlează majoritar distribuitorul Purus (Cehia) şi Tamro (Finlanda). La rândul său, grupul Phoenix este controlat de conglomeratul Merckle Group (deţinut de familia Merckle, una dintre cele mai bogate din Germania) care mai are deţineri importante şi în cadrul companiei de ciment HeidelbergCement, prezentă şi în România.

3 ALLIANCE BOOTS. Britanicii de la Alliance Boots au activităţi atât de distribuţie, cât şi de retail farma. În 2007, Alliance Boots a fost cumpărat direct de pe bursa de la Londra de către fondul american de investiţii KKR pentru 11 mld. lire sterline. Doi ani mai târziu, Alliance Boots achiziţiona până la 80% din Anzag (al trei­lea mare distribuitor farma din Germania, care deţine 60% din distribuitorul român Farmexpert).