Nimeni nu îl contrazice pe Ovidiu Tender, 56 de ani, proprietarul grupului Tender, când afirmă că, într‑o lume în care costurile cu tehnologia, cu electricitatea și cu forța de muncă sunt cam aceleași, câștigă cine are materia primă. Omul de afaceri, cu o avere estimată la 600 milioane de euro, a pariat pe Africa tocmai pentru că oferă investitorilor această oportunitate de a deține o parte din resursele naturale, prioritare în economia mondială. Nu‑i de mirare, de altfel, că în zilele acestea investitori americani, francezi, germani, chinezi, coreeni sau japonezi se bat pentru pământurile africane. Vor să concesioneze suprafețe cât mai extinse, pe durate de timp cât mai mari, pentru explorarea și exploatarea zăcămintelor de aur, petrol, metale grele, fosfați, într‑un cuvânt bogățiile Africii, neatinse până acum. Miza este, așadar, uriașă, dar nu și pentru investitorii români, care nu au curajul să se avânte în această luptă, dusă într‑o parte a lumii unde cultura este complet diferită.
LUMEA NOUĂ.
În Africa, omenii de afaceri negociază mai întâi cu triburile (comunitățile locale, cum le numește Ovidiu Tender), pentru a‑și da acordul de cedare a dreptului asupra pământului strămoșesc și abia apoi autoritățile își manifestă puterea de a concesiona străinilor terenuri spre explorare și exploatare.
Evident, continentul african nu este paradisul. Sunt state aici unde domnește corupția la cel mai înalt nivel, unde conflictele politice atrag violențe sociale, inclusiv în Senegal, țara care l‑a transformat pe Ovidiu Tender în cel mai important investitor din vestul Africii. Fără îndoială, pe continentul african, securitatea oricărei afaceri stă sub semnul întrebării. Cu toate astea, ultimul raport al Fondului Monetar Internațional anunță că miracolul vine din Africa, a cărei economie se află, de zece ani încoace, pe trend ascendent.
„În proporție de 25%, creșterea economiei africane va fi asigurată de resursele naturale”, afirmă Iulian Iancu, președintele Comisiei pentru Industrii din Camera Deputaților, care admite că România începe, târziu, să acorde atenție Africii, după ce a observat interesul în creștere al Statelor Unite, Germaniei sau Chinei față de acest continent. Din păcate, „nu avem o strategie națională obiectivă pentru Africa”, adaugă deputatul, care recunoaște eșecul țării noastre în materie de exporturi. „România exportă materie primă, nu și servicii, fără de care nu vom putea oferi acel suport de care are nevoie exportul pentru relansarea economiei românești.” Ceea ce ar fi trebuit să facă statul mai înainte, în interesul economiei naționale, face Ovidiu Tender, în interes propriu și indirect al țării. Omul de afaceri a reușit să câștige încrederea unor președinți de state africane, a consiliilor de miniștri, dovedindu‑le că nu urmărește să le ia puținii bani pe care îi au, ci, dimpotrivă, să îi ajute să descopere și să valorifice resursele subterane.
Cel puțin Julio Balde, reprezentantul Agenției de Gestionare și Cooperare între Senegal și Guineea‑Bissau, a confirmat, recent, încrederea pe care o are în Tender, prin semnarea acordului de concesionare a unui bloc petrolier de 5.347 kilometri pătrați pentru explorare și exploatare, aflat pe teritoriul comun al celor două state. Omul de afaceri își calculează aici o investiție de aproximativ 100 milioane de dolari.
Contractul de explorare este pe opt ani, iar pentru producție, de 25 de ani, cu posibilitatea de prelungire cu încă 10 ani. Analizele U.S. Geological Surveys arată că pe acest perimetru petrolier se află rezerve de petrol cuprinse între 720 milioane de barili și 2,35 miliarde de barili. Câștigul lui Tender ar fi uriaș, în condițiile în care analiștii estimează creșterea continuă a prețului pe barilul de țiței. Specialiștii Erste văd un preț mediu record, până la sfârșitul lui 2012, de 123 de dolari pe baril, în timp ce alți analiști vorbesc de 126 de dolari. În cazul unui conflict în lume, prețul ar putea urca la 200 de dolari. Și asta în condițiile în care cercetări internaționale indică o creștere a dependenței a economiilor de combustibili fosili – țiței și gaze naturale – de 70%, până în 2030. Investițiile lui Ovidiu Tender în Africa provin din bani proprii, din profiturile companiilor pe care le deține. „Bineînțeles, când vom vorbi despre sume de ordinul sutelor de milioane, cu siguranță va trebui să avem o altă strategie de abordare, fie să găsim parteneri care să vină cu bani, fie să luăm finanțări”, precizează el. Costurile pentru explorarea terenurilor pentru resurse naturale sunt modeste și constau, în principal, în mâna de lucru, foarte ieftină în Africa. Etapele de extracție și producție ridică problema investițiilor majore. Până în prezent, în Senegal, în lucrări curente, Tender spune că a investit de 33 milioane de euro.
NEGOCIERILE CONTINUĂ.
„România are oameni cu bani”, declară Mihai Ionescu, secretarul general al Asociației Naționale a Exportatorilor și Importatorilor din România (ANEIR). „Cum au făcut acești bani, nu e rostul nostru să punem problema” dar, în timp ce „unii și‑au făcut partid, alții au cumpărat echipe de fotbal sau și‑au luat în grădină un fotomodel, Ovidiu Tender a luat un lucru de preț național, acest institut de prospecțiuni, foarte valoros pentru România în trecut și care urma să se dărâme”, adaugă reprezentantul ANEIR.
Tender derulează proiectele de explorare a terenurilor din Africa prin compania sa Prospecțiuni, listată pe piața Rasdaq, și a cărei arie de activitate constă, de 55 de ani, în explorarea de țiței și gaze. Pentru Mihai Ionescu, omul de afaceri este un Cristofor Columb român, care descoperă bogățiile ascunse ale Africii. Cert este că Tender are avantajul unei gândiri extrem de mobile, în contrast vădit cu fizicul masiv și mișcările corporale greoaie. Însă, cu toată flexibilitatea minții sale, chiar și lui i‑au trebuit ani buni și o criză economică globală pentru a se convinge că Africa este oportunitatea de afaceri a vremurilor tulburi pe care le trăim. O spune chiar el: „Am ajuns în Africa în ceasul al doisprezecelea”. Dar râde mulțumit totuși că nu a pierdut trenul. „Era bine dacă mă gândeam mai devreme cu vreo doi‑trei ani, dacă aveam posibilitatea. Acum Africa a devenit aglomerată, a devenit foarte solicitată și din această cauză lucrurile se fac puțin mai greu față de cum se întâmpla acum șapte‑opt ani.” Interesul crescut al investitorilor străini, al companiilor mari internaționale a scumpit concesionarea terenurilor. Unul dintre investitorii străini inspirați, în opinia lui Ovidiu Tender, este omul de afaceri australiano‑britanic de origine română Frank Timiș. „Iarăși îl dau ca exemplu pe românul nostru Frank Timiș care, în șapte ani, a creat foarte mult.
Deține, la acest moment, cea mai mare companie de petrol de pe coasta Africii de Vest, iar la minerit este cunoscut pentru exploatarea minereului de fier din Sierra Leone”, spune el, mândru că Timiș este nașul familiei sale și cel mai bun prieten. În 2005, Frank Timiș a înființat două societăți, Africa Minerals și Africa Petroleum, care, astăzi, valorează peste 6 miliarde de dolari. Tender a descoperit continentul negru cinci ani mai târziu, în 2010, și cu toate astea a reușit ca în nici doi ani să concesioneze aproape 20% din suprafața Senegalului, peste 5.000 kilometri pătrați în zona offshore pentru țiței din apele teritoriale comune Senegalului și Guineei‑Bissau și este în negocieri pentru concesionarea, pe o periodă de 99 de ani, a unei suprafețe de circa două milioane de hectare în Republica Centrafricană, o țară verde, cam de trei ori mai mare decât România, cu un potențial agricol enorm. Se gândește să facă agricultură, poate chiar tradițională, cum ar fi cultivarea de porumb. „Ministrul de Externe are ceva plantații agricole și face două recolte de porumb pe an, recolte care fără îngrășăminte se cifrează la circa 10 tone pe an”, exemplifică omul de afaceri. Dar nu e hotărât deocamdată: „Nu știu exact ce voi cultiva, mă voi duce pentru prima dată acolo, în cursul acestui an, pentru a discuta despre potențialul investițional”, dând astfel curs invitației ministrului de Externe al Republicii Centrafricane, de la începutul acestui an. Tender vrea să cultive și în vestul Africii – Senegal, Gambia – jatropha, denumit și „arbore de petrol”, pentru biodiesel. Deocamdată negociază cu comunitățile locale din Senegal pentru un milion de hectare. Spune că nu poate da cifre, dar pentru a avea o idee, la un hectar de jatropha, investiția este de 500 de dolari, așadar, la un milion de hectare, investiția se ridică la 500 milioane de dolari. Are libertate totală, spune el. Pe localnici nu îi interesează ce cultivă, ci doar avantajele – se creează locuri de muncă în zonă, capacități de transport, aspecte care le schimbă radical viața.
Tot cu autoritățile senegaleze, Ovidiu Tender a negociat intrarea în acționariatul companiei naționale de transport aerian, ca acționar majoritar. Partea africană și‑a dat acordul deja. „A rămas să ne decidem noi, pentru că va trebui să alegem și să avem o gândire unitară asupra întregii regiuni din Africa de Vest”, spune Tender. Oricum, de la 1 iulie a.c., va trimite un avion în Ghana. Va prelua, astfel, activitatea de transport aerian în Africa de Vest cu cele șapte aeronave pe care le deține, inclusiv cu echipaj, și are în plan să mai cumpere câteva avioane. În Senegal, omul de afaceri a concesionat, pe o periodă de 33 de ani, șapte perimetre, pe o suprafață totală de 31.000 kilometri pătrați, bogate în diverse minerale. Spune că are informații superficiale despre existența substanțelor minerale pe care le caută și are la dispoziție doi ani pentru a avea o imagine mai exactă asupra potențialului. Pe o suprafață de aproape 600 kilometri pătrați, din cei peste 30.000, Tender caută aur și speră să găsească vreo 30 de tone.
ÎNCĂ MAI ESTE LOC. Omul de afaceri susține că bunul său prieten Frank nu i‑a facilitat întâlniri cu autoritățile africane, deși afirmă că Timiș nu a ezitat niciodată să sprijine inițiative românești. Povestea începutului african, rememorată pe scurt de Tender, sună așa: „Prima întâlnire cu un oficial din Africa a fost întâmplătoare. A fost invitat la București ministrul de Externe al Senegalului… m‑au predat de la unul la altul. Era o reuniune privată”. Toate întâlnirile sale ulterioare cu oficiali africani au avut loc în cadru privat. „Am anunțat de fiecare dată Ministerul Român de Externe, dar nu a venit nimeni să întindă o mână protocolară”, ține să precizeze omul de afaceri. Și dacă Frank Timiș nu l‑a pus în legătură cu autoritățile din vestul Africii, oricum l‑a influențat în privința deschiderii de a face lobby acolo pentru oameni de afaceri români. Este greu să îi convingă, deși îi avertizează că este trecut de al doisprezecelea ceas, că încă mai este loc pe continentul negru. Desigur, Tender face și un serviciu autorităților africane, deschise la investiții străine, pentru că nu își permit financiar să exploreze și să exploateze propriile resurse naturale. Oamenii de afaceri români trebuie să știe un lucru clar, afirmă Tender, că „Africa nu este un El Dorado al țepelor sau tunurilor”. Acolo businessurile sunt pe termen lung, prin urmare nu se poate obține profit imediat.
În a doua parte a acestui an, Tender va organiza o altă călătorie în Africa – un tur în Republica Centrafricană, Coasta de Fildeș, Guineea Conakry, Gambia, Senegal și posibil Burkina Faso –, la doar câteva luni după incursiunea din decembrie 2011, pentru un grup de 50 de oameni de afaceri români. Deocamdată nu sunt semne că va avea succes mai mult decât anul trecut, când impresiile au fost de la foarte bine în sus până la proba concretă, a angajării în proiecte de investiții. „A fost interesant, deocamdată însă nu am luat decizia de a investi acolo. Africa este o piață specifică, în care contează foarte mult implicarea personală a investitorului/antreprenorului la fața locului. Pentru Romenergo, în calitate de contractor general, ar reprezenta o decizie strategică de a participa împreună cu investitori la proiecte energetice de anvergură, întrucât în țările respective trebuie să mergi cu finanțarea proprie și cu disponibilitatea de a investi pe plan local”, afirmă Dragoș Bîlteanu, CEO al contractorului general pentru proiecte energetice Romenergo, controlat de Romenergo Holdings, firmă înregistrată în Cipru. Bîlteanu s‑a numărat printre oamenii de afaceri care au vizitat Africa în ultima călătorie organizată de patronul grupului Tender.
„În privința securității investiției, fără îndoială există riscuri”, admite Ovidiu Tender, riscuri pe care el și le‑a asumat din simplul motiv că nu pune la bătaie „ceva moștenit”. „Părinții mei nu mi‑au dat nimic, nu aveau cum… prin urmare, nu am cum să pierd, ci doar să câștig mai puțin.” În al doilea rând, „dacă vreau să pescuiesc un pește mai mare, atunci trebuie să pescuiesc în ape tulburi. Dacă mi‑aș fi dorit o securitate totală a investițiilor, m‑aș fi dus în Elveția, Franța sau Germania”, adaugă el. Explicația sa pentru faptul că „nu prea sunt oameni de afaceri români în Africa”, cel puțin în vestul și centrul continentului, este simplă: „Probabil sunt mai imobili, mai lenți în decizii”. Oricum, susține că „Africa pe care au văzut‑o (cei care s‑au deplasat cu el acolo – n.r.) este diferită de cea la care se gândeau sau au văzut la televizor. Nu este o zonă sălbatică, așa ceva este ireal”. Este încrezător că acei oameni de afaceri nu au renunțat la ideea de a merge din nou și de a dezvolta ceva acolo. „Există niște idei care își continuă chiar demersurile pentru a intra în Africa”, susține omul de afaceri, fără a oferi însă detalii. În schimbul unor nume de oameni de afaceri pe care i‑a luat în vizită în Africa a enumerat câteva sectoare economice în care aceștia activează – IT, echipamente pentru securitate, industria prelucrătoare, industria alimentară prelucrătoare.
Și Mihai Ionescu enumeră sectoarele în care investitorii români ar putea să dezvolte proiecte în Africa, convins fiind și el că „bătălia mileniului se dă pe continentul negru”: agricultură, sectorul energetic, IT, infrastructură, prospecțiuni. Ceea ce îi determină pe oamenii de afaceri să investească este motivația, crede Tender. „Dacă motivația pentru care faci ceva este banul, probabil vei avea teama de a nu‑l pierde. Dacă însă motivația pe care o ai este de a avea succes în ceea ce faci și ca efect banul, altfel te miști în afaceri.” Motivația lui Ovidiu Tender este familia, mai exact cei trei copii ai săi, cărora vrea să le lase o moștenire uriașă, reurse naturale, când acestea vor fi, cine știe, la mare preț în lume.
Averea lui Tender
Deține afaceri în România, Austria, Slovenia, Grecia, Kuweit, Spania, Africa de Vest. Cele mai mari pierderi provin din imobiliare.
1. COMPANII. Principalele companii din grupul Tender sunt Prospecțiuni și Vulcan, societăți vechi, pe care le‑a cumpărat după anii ’90. De altfel, Ovidiu Tender a acumulat averea, având ca strategie de afaceri identificarea și revitalizarea companiilor cu potențial de creștere. Prospecțiuni a avut, în 2011, afaceri de 74 milioane de euro, iar Vulcan, de 21 milioane de euro. Grupul Tender mai include și Nuclearmontaj, FECNE SA, UPRUC‑CTR, Agrosem, Agora IT&CSIRD, ICSH, Talc Dolomita, Jetran Air, companie prin care deține o linie aeriană în Coasta de Fildeș, Palace, CODECS, furnizor pentru programul MBA oferit de Universitatea Britanică. În Serbia, Ovidiu Tender deține producătorul de medicamente Fampharm, compania de telecomunicații Pupin Telecom, precum și o stațiune balneară. Tender afirmă că grupul pe care îl conduce a avut, anul trecut, venituri de 200 milioane de euro și un profit de 25 milioane de euro.
2. PROIECTE IMOBILIARE. Omul de afaceri a dezvoltat proiecte rezidențiale în România, la București, Timișoara, Hunedoara. În Spania, Tender are construcții imobiliare la Costa Brava. Ovidiu Tender afirmă că intenționează să vândă la pachet proiectele imobiliare din Spania și estimează o pierdere de peste 40%, în urma acestei vânzări. În Grecia, deține un hotel pe insula Aegina. Autoritățile din Coasta de Fildeș i‑au propus omului de afaceri să construiască un hotel de capacitate mare, de circa 800–1.000 de camere. Tender se gândește să se asocieze cu alți investitori pentru acest proiect.
3. CONTRACTE. Prin compania Prospecțiuni, Tender derulează proiecte nu doar în vestul Africii, ci și în Kuweit, asigurând servicii de extracție a țițeiului și gazelor naturale. Omul de afaceri spune că managerul Prospecțiuni a avut recent o întâlnire cu președintele companiei petroliere din Kuweit și că are mari speranțe. A încheiat, de curând, un contract în Golf, prin compania Vulcan. El nu dezvăluie valoarea contractelor din Orientul Mijlociu, dar spune că a semnat, recent, în Tadjikistan, un contract în valoare de peste 5 milioane de euro. Și alte foste țări sovietice sunt în atenția sa. În America de Sud, Tender a reluat legătura cu parteneri mai vechi ai Vulcan. În Chile încă se mai folosesc unități de pompare Vulcan, exemplifică omul de afaceri. Se gândește chiar să înființeze unități de producție în America de Sud.
4. PARTENERIATE. În Senegal, Ovidiu Tender, prin Prospecțiuni și compania națională de petrol senegaleză, a înființat o companie mixtă, joint venture care îi conferă drepturi egale în administrarea societății. Compania de servicii are ca arie de acoperire nu doar Senegal, ci întregul vest al Africii.