Rețeaua locală a Lidl a ajuns, în această primăvară, la 140 de magazine. Până la sfârșitul lui 2012, după cum au anunțat reprezentanții companiei, s‑ar putea atinge nivelul de 200 de unități. Și La Doi Pași, lanțul de magazine de proximitate funcționând în franciză sub umbrela Metro, a trecut de 150 de afilieri și își continuă expansiunea. La fel procedează Mega Image, care a ajuns la 109 unități sub acest nume și a deschis de curând al 19-lea magazin Shop&Go. Potrivit unor surse oficiale, numai în luna mai urmează să se inaugureze opt noi locații ale rețelei.
În același timp, Penny Market a punctat până în prezent 130 de magazine (din care șase sub sigla Penny Market XXL), iar Profi a deschis recent a 118-a unitate la Urziceni. „Avem planuri de dezvoltare ambițioase, iar semnalele încurajatoare pe care le primim de la clienții de pe tot cuprinsul țării ne determină să le continuăm într‑un ritm alert”, dezvăluia cu acea ocazie Pawel Musial, directorul general al Profi Rom Food. O continuare a expansiunii era anunțată și de directorul de operațiuni al Billa România, Filip Cristescu, în decembrie 2011, cu ocazia deschiderii magazinelor 60 și 61.
Deși mai discrete, rețelele autohtone sunt și ele în plină dezvoltare.
Există deja peste 150 de magazine sub brandul Succes, 110 ale Carmolimp (50 proprii, 60 în franciză), 72 de unități Unicarm, 59 ale Agricola ori 42 ale Oncos. În total, dacă punem la socoteală și zecile de hipermarketuri și magazine cash&carry, peste 1.000 de unități aparținând unor lanțuri puternice de retail împânzesc România. Iar fiecare nouă deschidere anunțată de giganți nu face decât să scadă cota de piață a comercianților independenți.Nou contra vechi.
Potrivit Consiliului Concurenței, comerțul modern a depășit pentru prima dată în 2010 comerțul tradițional ca pondere în piața locală. Un recent studiu GfK indică faptul că, în 2011, formele moderne de comerț au fost responsabile pentru 48% din cheltuielile casnice pentru bunuri de larg consum. Mai exact, circa opt din cele 16 miliarde de euro la care a fost estimată piața autohtonă de fast moving consumer goods (FMCG) au fost cheltuite în supermarketuri ori hipermarketuri.
Schimbarea rapidă a obiceiurilor de consum era logică și foarte greu de contracarat, având în vedere avantajele aduse de retailul organizat după standarde vestice: varietate mare de produse, în multe cazuri prețuri mai mici (rezultate din puterea mai mare de negociere), magazine mai atrăgătoare, acces direct la raft. Iar impactul a fost devastator pentru micii comercianți: potrivit Coface, în perioada 2007–2011, au intrat în insolvență circa 18.000 de companii de retail și alte 18.600 de firme având ca obiect principal de activitate comerțul angro și distribuția.
Locul schimbă norocul.
Cei mai mulți dintre cei care au scăpat de efectele negative ale expansiunii marilor rețele au avut un singur atu: localizarea. În zona rurală, în orășelele de câteva mii de locuitori, în cartierele mărginașe ale orașelor mai mari sau pitite la parterul blocurilor în zonele urbane cu densitate mare a populației au supraviețuit mii de mici magazine. „La noi în sat suntem doar doi: eu și încă un individ care a cumpărat fostul magazin și bufet al cooperativei. Deci aproape că nu e concurență, dar lumea e săracă, așa că vânzările nu trec decât rar de 10.000 de lei pe lună”, povestește un comerciant dintr‑un sat mureșean. Trebuie spus că asta nu este o garanție pentru viitor: dacă Mega Image a deschis până acum șapte unități în mediul rural (în general în comunele de la marginea Bucureștiului), La Doi Pași are deja 66 de magazine la țară, în mai toate județele.
Cu totul alta este situația în București, unde funcționează, potrivit unor estimări, în jur de 5.000 de retaileri și unde se poate vorbi de orice, dar nu de lipsa competiției. „Avantajul meu și al altor mici magazine din zonă este că avem vad. Chiar dacă la vreo 200 de metri este un Mega Image și la vreun jumătate de kilometru un Kaufland, oamenii care stau în blocurile din jur nu se duc până acolo pentru un suc, o cutie de lapte sau niște pâine. Chiar dacă vând în medie doar două‑trei produse de client, vin suficienți încât să nu mă plâng”, explică Vali Grosu, patronul unui magazin de cartier de pe șoseaua Colentina.
Cum să rămâi pe piață.
O altă strategie care le‑a permis unor comercianți aparent condamnați la dispariție să reziste pe piață a fost modernizarea. „Păi și mie îmi place să merg la cumpărături în supermarket, și nu în magazinele de cartier. E mai multă lumină, mai curat, mai ordine, iar faptul că te plimbi printre rafturi și îți alegi tu produsele mi se pare un avantaj: poți să vezi ingredientele, data expirării, cât stai în magazin te poți răzgândi și îl pui la loc”, își explică Daniel Teodorescu, proprietarul unui magazin de 100 de metri pătrați din cartierul bucureștean Rahova, decizia pe care a luat‑o în urmă cu doi ani. „După ce am văzut că încep să mă ocolească clienții, am hotărât să schimb totul. Am renovat magazinul, am adus rafturi noi, case de marcat și m‑am transformat în supermarket. M‑a costat vreo 20.000 de euro, dar a meritat – îmi spun oamenii din zonă că mă preferă, deși pe o rază de 100 de metri mai sunt patru magazine, tocmai pentru asta”, dezvăluie Teodorescu.
În unele cazuri, schimbatul gresiei, montarea unor rafturi mai arătoase și introducerea de coșuri ori cărucioare ar putea să nu fie suficiente. Ca să se diferențieze de concurență, unii comercianți oferă servicii suplimentare. Supermarketul Eurodiscount din comuna nemțeană Săvinești, de pildă, are în incintă și o carmangerie, unde se folosesc rețete tradiționale și carne achiziționată de la țăranii din zonă. „Produsele proprii sunt atât de căutate că sunt oameni care fac cei 11 kilometri din Piatra Neamț special pentru ele. Ba chiar avem clienți fideli și la Bacău, Iași ori București, care de câte ori vin în vizită la rudele de aici trec și pe la noi și își umplu portbagajul cu pastramă, ceafă afumată ori cârnați de casă”, spune un angajat al magazinului.
Afaceri cu suflet.
Dar se pare că adevărata carte din mâneca unui retailer independent este reprezentată de relațiile cu clienții. „Acum un an și ceva, perete în perete cu mine s‑a deschis o unitate Mic.ro. Au fost unii care au zis: «Gata, te‑a îngropat Patriciu». Dar eu le‑am zis că‑l îngrop eu pe el. Și uite că am avut dreptate”, povestește Ion Tucă, patronul unui mic magazin de pe Bulevardul Iuliu Maniu din Capitală. Secretul lui nea Ion, cum îl știu cei din zonă? „Eu vorbesc cu oamenii, le dau sfaturi ce să cumpere, le spun ce produse am încercat și de care am fost mulțumit. Pe urmă sunt oameni cu care mă știu de mai bine de 15 ani, le știu necazurile și bucuriile. Nu în ultimul rând, la mine se poate cumpăra pe datorie – te trec în caiet și la sfârșitul lunii îmi aduci banii. Du‑te la vreunul din magazinele astea cunoscute și vezi dacă îți dă cineva marfă pe încredere”, explică el.
Și mulți dintre clienți par să gândească într‑un mod asemănător. „Pe strada pe care locuiesc sunt patru magazine, practic unul lângă altul. Dar nu cumpăr decât de la unul din ele, pentru că aici vânzătorii sunt mereu politicoși și cu zâmbetul pe buze, mi se dă bon fiscal și nu am avut niciodată probleme cu produsele”, povestește bucureșteanul Ștefan Popa. El spune că a luat această decizie după ce a avut mai multe experiențe neplăcute în celelalte magazine: vânzători care vorbeau între ei în loc să îl servească, care au încercat să‑l fure la cântar sau la calculul total ori i‑au vândut produse expirate. „Ce mă bucură este că nu sunt singurul care procedează așa și se vede cu ochiul liber că afacerile celorlalți nu merg prea bine”, adaugă el.
Cel mai probabil, acest caz particular dintr‑un cartier mărginaș al Capitalei este simptomatic pentru viitorul comercianților neafiliați. Aceștia sunt condamnați să‑și găsească locul potrivit pe piață și să se muleze după așteptările clienților. În caz contrar, vor fi siliți să tragă obloanele, lăsând locul marilor lanțuri, mai impersonale, dar cu siguranță mai eficiente.