Pentru medicii din spitalul cufundat în beznă, nu era nimic de făcut: erau, pur și simplu, legați de mâini: chirurgi și asistente, ajutați doar de lumina de la câteva lanterne și telefoane mobile, priveau neputincioși la pacientul care murea, chiar sub ochii lor, pe masa de operație.
Pacientul era o femeie care avea un cheag de sânge la plămâni – o afecțiune care, într-o situație normală, poate fi tratată cu echipament corespunzător.
Dar situația din acea zi nu era deloc una normală: medicii aveau nevoie de un ventilator, aflat câteva etaje mai jos, la secția de terapie intensivă. Lifturile nu mergeau pentru că întreaga clădire, de nouă etaje, a spitalului din Maracay, Venezuela, era cufundată, laolată cu întreaga țară, în bezna provocată de o pană generală de curent electric, întinsă pe tot cuprinsul țării și care a durat 5 zile.
