Motorul, având o lungime de 2,2 metri şi o greutate de 600 de kilograme este realizat din materiale compozite, precum răşini fenolice şi epoxidice, ranforsate cu fibre de quartz şi carbon, potrivit unui comunicat remis MEDIAFAX de ARCA.

Combustibilul este format din oxigen lichid şi kerosen, acestea alimentând motorul prin intermediul a două pompe antrenate de o turbină de 1,2 Mega Wati.

Presiunea în camera de ardere a motorului este de 44 atmosfere, iar temperatura de 3.000°C. Tracţiunea la sol a motorului este stabilită la 24 tone-forţă.

În prima fază se vor realiza 18 motoare, pentru testele care vor demara la jumătatea anului 2012.

„Motorul avionului IAR-111 a fost denumit «Executor», acest nume comunicând poziţia de leader a organizaţiei, precum şi determinarea în atingerea obiectivelor propuse. Considerăm acest motor «inima» întregului program spaţial non-guvernamental, acesta urmând să echipeze atât avionul IAR-111, cât şi rachetele Haas II, pentru competiţia Google Lunar X Prize, şi Haas III, aflată în faza de proiectare la ARCA”, spune Dumitru Popescu, preşedinte ARCA.

Pentru realizarea acestui motor, ARCA a deschis o campanie de donaţii, prin care doritorii sunt chemaţi să susţină programul spaţial non-guvernamental, al cărui obiectiv final este creşterea reputaţiei şi a nivelului de dezvoltare a ţării.

Pe pagina de Facebook a ARCA, cei interesaţi pot urmări zilnic evoluţia construcţiei şi testării motorului Executor.

Asociaţia Română pentru Cosmonautică şi Aeronautică (ARCA) este o organizaţie non-guvernamentală, care doreşte să câştige competiţia de 30 milioane de dolari Google Lunar X Prize şi să lanseze în cosmos prima rachetă românească capabilă să transporte un cosmonaut.

Printre programele dezvoltate la ARCA se numără racheta Demonstrator 2B, prima rachetă 100% românească, echipată cu primul motor din lume realizat din materiale compozite, reutilizabil, care a fost lansată cu succes la data de 9 septembrie 2004, de pe ţărmul Mării Negre.

La aceasta se adaugă sistemul Stabilo, care a executat două zboruri până în prezent. Misiunea 1, lansată la o altitudine de 14.700 metri, în stratosferă, şi Misiunea 2, lansata în 2007 la o altitudine de 12.000 metri, deasupra Mării Negre.

Între programele ARCA se află şi racheta suborbitală Helen, demonstrator tehnologic pentru competiţia Google Lunar X Prize. Zborul de test pentru Helen a fost amânat de două ori, în 2009 (Misiunea 3) şi 2010 (Misiunea 4), din cauza dificultăţilor întâmpinate în lansarea balonului purtător. Pentru a testa avionica rachetei Helen, ARCA a lansat de la Sânpetru, la începutul anului 2010, Misiunea 5, la altitudinea de 5.000 de metri.

Lansarea, cu succes a primei rachete spaţiale româneşti, Helen 2, a avut loc la 1 octombrie 2010, din largul Mării Negre, în cadrul Misiunii 4B. Racheta a atins altitudinea de 40 de kilometri.

Haas este o rachetă spaţială în trei trepte pentru competiţia de 30 milioane dolari Google Lunar X Prize. Principalul obiectiv al programului este lansarea sondei lunare European Lunar Explorer şi câştigarea competiţiei.

Pentru transportul rachetei Haas la altitudinea de lansare, ARCA dezvoltă avionul supersonic de transport IAR-111 Excelsior. IAR 111 va deveni primul avion supersonic românesc şi va fi utilizat şi pentru dezvoltarea tehnologiilor pentru turismul spaţial.

În septembrie 2011, a fost testată, în zbor, cabina supersonicului, urmărindu-se recuperarea acesteia prin paraşutare şi acceleraţiile la impactul cu apa.

ARCA intenţionează să înceapă să testeze IAR-111 în 2012, pentru ca în 2014 să încerce lansarea rachetei Haas II pentru competiţia Google Lunar X Prize, ce se desfăşoară până la sfârşitul anului 2015.

ARCA a anunţat, pe 22 decembrie 2010, într-o conferinţă de presă, un program la care lucrase în secret în ultimul an, vizând realizarea primului avion supersonic românesc de mare altitudine ce va lansa racheta Haas II, pentru competiţia Google Lunar X Prize. Avionul a fost proiectat pentru a înlocui baloanele purtătoare folosite până în prezent de ARCA, necesare transportului deasupra atmosferei a vehiculelor rachetă. Baloanele purtătoare au reprezentat o soluţie ieftină şi rapidă, însă şi-au arătat şi limitele, fiind cauza principală pentru două amânări succesive ale lansării rachetei spaţiale Helen.