AcasăGeneralAzi e Ziua Națională Constantin Brâncuși! Se împlinesc 146 de ani de...

Azi e Ziua Națională Constantin Brâncuși! Se împlinesc 146 de ani de la nașterea marelui sculptor

Ziua Brâncuşi, zi dedicată marelui sculptor român Constantin Brâncuşi, este sărbătorită an de an la data aniversării sale, respectiv la 19 februarie. Personalitate marcantă în mişcarea artistică a veacului al XX-lea şi unul dintre cei mai mari sculptori ai acestei perioade, Constantin Brâncuşi face parte dintre artiştii de seamă care au modificat gândirea plastică, având o contribuţie esenţială în transformarea sculpturii tradiţionale în sculptură modernă, se arată într-un documentar Agerpres.ro.

Criticul de artă Mircea Deac aminteşte, în volumul „Constantin Brâncuşi” (Editura Meridiane, 1966), de cuvintele unuia dintre biografii artistului, David Lewis, care spunea că „dintre sculptori, Brâncuşi a fost primul care a făcut o ruptură radicală cu trecutul imediat. (…) Formele sale simple, liniştite, ieşite din comun, totuşi pregnante şi aproape abstracte, reflectă o serie de atitudini creatoare care au devenit fundamentale în dezvoltarea artei plastice moderne.”

Iniţiativa instituirii unei zile dedicate marelui artist român a aparţinut scriitorului Laurian Stănchescu, preşedinte al Fundaţiei Ideea Contemporană, care, încă de la 2 februarie 2015, a solicitat, printr-o scrisoare publică adresată preşedintelui Klaus Iohannis, Puterii şi Opoziţiei, şi transmisă AGERPRES, să declare Ziua Naţională Constantin Brâncuşi, pe data de 19 februarie: „Vă cer în numele memoriei lui Constantin Brâncuşi să declaraţi ziua de 19 februarie ‘Ziua Naţională Constantin Brâncuşi’ „. În opinia sa, ziua de naştere a sculptorului Constantin Brâncuşi, 19 februarie 1876, „este înscrisă în Calendarul Culturii Universale ca o dată biblică, se năştea cel care avea să fie ‘Patriarhul şi Părintele Sculpturii Moderne’, ‘Titanul din Hobiţa’, Constantin Brâncuşi, gorjeanul care ne-a dus în universalitatea lumii şi ne-a înrudit cu Dumnezeu”.

Propunerea legislativă privind instituirea acestei zile a fost iniţiată de mai mulţi parlamentari, care, în expunerea de motive, publicată pe site-ul www.cdep.ro, susţineau că declararea datei de 19 februarie drept „Ziua Brâncuşi” – sărbătoare naţională legală lucrătoare, reprezintă „o reparaţie morală faţă de refuzul şi umilirea sculptorului de către statul român atunci când a vrut să doneze toată opera sa poporului nostru”. „Constantin Brâncuşi ne-a dus în universalitatea lumii făcând din naţiunea română o mitologie. Drept urmare, este datoria noastră pentru a nu fi mai prejos de omagiul pe care îl aduce lumea contemporană lui Brâncuşi să declarăm ziua lui de naştere sărbătoare naţională. (…) Această iniţiativă onorează spiritul nostru şi în acelaşi timp arată dragostea şi recunoştinţa noastră faţă de valoarea lui Brâncuşi”.

La 16 iunie 2015, propunerea legislativă a fost respinsă de Plenul Senatului, în calitate de primă Cameră sesizată, după ce Comisia pentru cultură dăduse un raport de respingere, motivând că „a institui prin lege o nouă sărbătoare naţională, în condiţiile în care există deja o Zi a Culturii Naţionale în cadrul căreia pot fi omagiate toate personalităţile culturii române, ar putea duce lucrurile în derizoriu”. Câteva luni mai târziu, însă, la 4 noiembrie 2015, proiectul legislativ a fost adoptat de Camera Deputaţilor, în calitate de for decizional, iar la 27 noiembrie 2015, legea prin care data de 19 februarie a fost declarată Ziua Brâncuşi ca sărbătoare naţională a fost promulgată de preşedintele Klaus Iohannis. Potrivit Legii nr. 305/2015, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale pot organiza şi/sau sprijini logistic şi material manifestări cultural-artistice dedicate acestei zile.

* * *

Născut la 19 februarie/2 martie 1876, la Hobiţa, judeţul Gorj, Constantin Brâncuşi a urmat Şcoala de Arte şi Meserii din Craiova (1894-1898), Şcoala de Belle-Arte din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1902, apoi a plecat spre Paris, unde a luat concursul de admitere la École Nationale Supérieure des Beaux-Arts şi a lucrat în atelierul lui Antonin Mercié. A fost angajat de Rodin ca practician, dar nu a rămas aici mult timp, convins fiind că ”La umbra marilor copaci nu creşte nimic” (”Rien ne pousse a l’ombre des grands arbres”), notează site-ul centrulbrancusi.ro. Şi-a închiriat un spaţiu pe strada Montparnasse, unde şi-a amenajat propriul atelier.

Constantin Brâncuşi a lăsat posterităţii o operă impresionantă, de o mare complexitate tematică, lucrările sale numărându-se, în prezent, printre marile creaţii artistice ale lumii. Încă din primul an de studenţie, respectiv în 1898, lucrarea sa ”Bustul lui Vitellius” obţine ”menţiunea onorabilă”, în 1900 ”Capul lui Laocoon” îi aduce artistului medalia de bronz, iar ”Studiu”, din 1901, câştigă medalia de argint. Beneficiind de sprijinul doctorului Dimitrie Gerota, în perioada următoare (1900-1902), realizează ”Ecorşeu”, un studiu pentru reprezentarea corpului omenesc, operă distinsă cu o medalie de bronz şi folosită, ulterior, în şcolile româneşti de medicină. A realizat apoi bustul medicului Carol Davila, care avea să fie aşezat în curtea Spitalului Militar Central din Bucureşti, în 1912, reprezentând singurul monument public al lui Brâncuşi din Bucureşti, potrivit site-ului www.crestinortodox.ro. În 1907, realizează, în atelierul său din Paris, „Sărutul” (1907), temă ce avea să fie reluată de mai multe ori până în 1940, când finalizează ”Poarta sărutului”, amplasată în Parcul Central din Târgu Jiu. Tot în 1907, a primit comanda unui monument funerar pentru cimitirul din Buzău, lucrare pe care o va numi „Rugăciunea”.

După 1908, Brâncuşi dă o nouă expresie sculpturii, originală, proprie lui, preocupare ce va fi strâns legată de alegerea materialului în care lucrează. Într-un timp relativ scurt, artistul elimină detaliile din sculpturile sale, făcând trecerea către o artă sintetică, intelectualistă, cu forme aproape abstracte. În această evoluţie a artei sale se înscriu lucrări precum „Muza adormită”, „Sărutul”, „Cuminţenia pământului”, „Domnişoara Pogany”, „Prinţesa X” sau „Pasărea măiastră”. Vorbind despre „Muza adormită”, Mircea Deac aminteşte de pictorul belgian Michel Seuphor, care scria, în „La peinture abstraite” (1962), că „A fost începutul unui lucru când Brâncuşi, plictisit de „a face cadavre” concepe „Muza adormită”, care se transformă puţin câte puţin în ovoid simplu; a fost începutul unui lucru când nu era nimic.”

Anul 1915 marchează o premieră în cariera artistului, primele lucrări în lemn: „Cariatide”, „Fiul risipitor” şi altele. A realizat apoi „Vrăjitoarea”, „Himera”, „Cariatidă” şi „Adam” şi primele versiuni în lemn ale „Coloanei fără sfârşit” (1918), aşa cum îi plăcea artistului să o numească. În 1938, a finalizat ansamblul artistic din Târgu Jiu, alcătuit din „Masa tăcerii”, „Scaunele”, „Poarta sărutului” şi „Coloana infinitului”, închinat eroilor români care, la 14 octombrie 1916, au căzut în bătălia de la Jiu împotriva nemţilor.

După ce, în 1909, a expus lucrări atât la Paris, cât şi la Bucureşti, artistul organizează prima sa expoziţie în America, într-o galerie de artă din New York, în anul 1914. În 1919, apare, la Paris, volumul „La Roumanie en Images”, cuprinzând cinci reproduceri după operele sale. Brâncuşi începe să-şi expună lucrările în cele mai celebre galerii de artă din Franţa, Anglia, America, Elveţia şi Olanda, fiind elogiat în numeroase publicaţii din întreaga lume. În 1931, a fost decorat, la propunerea lui Nicolae Iorga, cu ordinul „Meritul cultural pentru artă plastică”. Până în 1940, activitatea creatoare a lui Brâncuşi s-a desfăşurat în toată măreţia ei, din această perioadă datând operele din ciclul ”Pasărea în văzduh”, ciclul ”Ovoidului”, precum şi sculpturile în lemn.

Cu toate că se bucura deja de recunoaştere artistică în lumea întreagă, Constantin Brâncuşi şi-a dus viaţa ca un simplu ţăran român, sursa sa de inspiraţie fiind, de altfel, chiar elementul popular, folcloric, natural. Lucrările sale au o puternică încărcătură spirituală, provenită din viaţa satului românesc, artistul reuşind să îmbine simplitatea artei populare româneşti cu rafinamentul avangardei pariziene. Brâncuşi renunţă la elementele secundare prezente până atunci în sculpturi, în favoarea evidenţierii esenţei lucrurilor. Este artistul care a asimilat în opera sa ”toată istoria sculpturii pe care a dominat-o şi a depăşit-o”, după cum remarca criticul de artă Mircea Deac, în volumul „Constantin Brâncuşi” (Editura Meridiane, 1966).

Artistul a murit la 16 martie 1957, cu sufletul întristat pentru că nu se putea întoarce în ţara natală, iar la 19 martie a fost înmormântat în cimitirul Montparnasse din Paris.

În România, în epoca socialistă, Brâncuşi a fost contestat, fiind considerat „un reprezentant al burgheziei decadente”, se arată pe site-ul webcultura.ro. Abia în 1964, Brâncuşi a fost ”redescoperit” în ţara natală, iar ansamblul monumental de la Târgu Jiu a putut fi restaurat, după ce fusese abandonat şi aproape dărâmat. La 3 iulie 1990, a fost ales membru post-mortem al Academiei Române. La aniversarea a 125 de ani de la naşterea sculptorului, anul 2001 a fost declarat, prin hotărâre a Guvernului României, Anul Brâncuşi, sărbătorit şi în cadrul UNESCO.

Unul dintre cele mai importante evenimente dedicate sculptorului român în ultimele decenii a fost expoziţia „Brâncuşi. Sublimarea formei”, principalul eveniment din cadrul celei de-a 27-a ediţii a Festivalului de artă Europalia, organizat la Bruxelles în perioada 2 octombrie 2019 – 2 februarie 2020, la care România a avut statutul de ţară invitată de onoare. Expoziţia dedicată acestuia a abordat ambele direcţii ale lucrărilor sale, respectiv sculptura şi fotografia, proiectul cuprinzând opere importante de la muzee şi din colecţii private din jurul lumii, incluzând „Muza adormită”, „Sărutul” sau „Leda”. Pe lângă sculpturi, fotografii şi documente extraordinare ale lui Brâncuşi, au fost expuse şi opere ale contemporanilor săi, cum ar fi Marcel Duchamp, Medardo Rosso sau Auguste Rodin. „Brâncuşi. Sublimarea formei” a cuprins peste 25 de sculpturi expuse pe o suprafaţă de 1.500 mp, alături de alte 200 de obiecte, fotografii, documente.

Ultimele Articole