Datoria externă totală a României este de 74 miliarde de euro, din care 24 de miliarde sunt cele pe termen scurt. În cadrul unei conferinţă care s-a încheiat cu puţin timp în urmă, Claudiu Cercel, directorul general adjunct a BRD a precizat că în proporţie de 80% din valoarea totală a datoriei pe termen scurt o reprezintă creditele acordate de băncile mamă către subsidiarele din România.
Astfel oficialul BRD, a declarat că NU trebuie să ne îngrijoreze ca băncile mamă să ceara banii inapoi. El consideră că probabilitatea cea mai mare este că aceste sume sa fie prelungite. Maxim 3-4 miliarde de euro ar fi eventual rambursate anticipat. Pe de altă parte datoria pe termen mediu şi lung este în jur de 50 de miliarde de euro. Din estimările celor de la BRD serviciul acestei datorii publice, care include şi dobânda pentru acest împrumturi pe termen mediu şi lung s-ar ridica la 7-9 miliarde de euro în 2009.
Astfel, din estimările reprezentanţilor BRD, dacă adunăm datoria pe termen scurt eventual de rambursat şi serviciul datoriei publice pe termen mediu şi lung, se ajunge la o nevoie de finanţare de 10-15 miliarde de euro. Directorul adjunct al BRD, a precizat că în acest context se justifică cererea de refinaţare de la Uniunea Europeană de 7-8 miliarde de euro, iar cu o parte a rezervelor BNR s-ar putea asigura trecerea peste acest moment dificil de finanţare.
În plus, economistul şef al Societe Generale, Ariel Emirian a completat că un imprumut direct de finanţare de la UE ar veni legat, ca în celelate cazuri, cu unul de la Fondul Monetar Internaţional. Cât despre sistemul bancar românesc, Claudiu Cercel a precizat că probabilitatea unei crize de lichiditate este foarte redusă chiar aproape de zero, având în vedere rezervele obligatorii pe care le au băncile şi acompaniamentul pe care banca centrală îl face prin operaţiunile de refinanţare.
Cu toate acestea însă gestiunea lichidităţii în sistemul bancar a devenit extrem de complexă. Cauzele apariţiei unor dificultăţi în gestiunea lichidităţilor au fost numeroase, de la clienţii care s-au orientat către plasamente mai sigure la companiile care au virat către bugetul de stat în ultimle luni sume tot mai mari. În plus băncile au fost nevoie să continuie achiziţia titlurilor de stat pe piaţa primară, astfel afectând lichiditatea băncilor implicate.
