Neagu Djuvara s-a născut la 18 august 1916 (S.N. 31 august 1916) la Bucureşti într-o familie aristocrată. Tatăl, Marcel Djuvara, era dintr-o familie de aromâni din zona Pindului stabiliţi în Ţările Române la sfârşit de secol XVIII. A fost şef de promoţie la Politehnica din Berlin-Charlottenburg în 1906, apoi căpitan de geniu în armata română şi a murit în cursul marii epidemii de gripă spaniolă din 1918. Mama, Tinca  Grădişteanu, aparţinea ultimei generaţii dintr-un neam de mari boieri munteni descendenţi ai voievodului Basarab, aristocraţi înrudiţi cu familiile Cîmpineanu, Sturza, Ghica şi Mavrocordat şi care care au dat României politicieni, diplomaţi şi universitari. Povestea acestor familii avea să o spună Neagu Djuvara în volumul ”Ce-au fost „boierii mari“ în Țara Românească? Saga Grădiștenilor (secolele XVI–XX)”, publicat în 2010, potrivit TVR.

Încă din copilărie, viaţa i s-a aşezat sub semnul istoriei, după cum povestea într-un interviu în martie 2016. Născut la trei zile după ce, în 1916, România intra în război, familia s-a refugiat mai întâi în Moldova, pentru ca apoi, trecând prin Rusia, la Sankt Petersburg unde au trăit momente dramatice în timpul declanşării Revoluţiei bolşevice, să ajungă în Belgia, la bunicul său care era reprezentantul României la Bruxelles.

În 1937, Neagu Djuvara devine licenţiat în istorie la Sorbona, iar în 1 iunie 1940 îşi ia doctoratul în drept la Paris, la doar o zi după ce Armata 1-a Franceză capitula la Lille în faţa trupelor germane.

Avea să reia mai târziu studiile de filozofie la Sorbona, unde obţine în 1972 doctoratul de stat, sub îndrumarea cunoscutului sociolog şi filosof Raymond Aron, cu o teză de filozofie a istoriei. În 1987 a obţinut Diploma Institutului Naţional de Limbi şi Civilizaţii Orientale (INALCO) din Paris.

Neagu Djuvara a fost membru de onoare al Institutului de Istorie „A.D. Xenopol” din Iaşi şi al Institutului de Istorie „N. Iorga” din Bucureşti. În 2012, i s-a acordat titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii din Bucureşti şi titlul de Doctoris Honoris Causa al Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi

A fost decorat cu Marea Cruce a Ordinul naţional „Serviciul Credincios” şi cu „Ordre des Arts et des Lettres” în grad de Ofiţer.

În 2016, istoricul Neagu Djuvara, alături de filosoful Mihai Şora, au fost decoraţi de preşedintele Klaus Iohannis cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler, cea mai înaltă decoraţie a României,  instituită pentru a recompensa serviciile excepţionale, civile şi militare, aduse statului şi poporului român.

Djuvara spunea, mai în glumă, mai în serios, că s-a îmbogăţit din cărţile pe care le-a scris. Printre cele mai cunoscute cărţi publicate de reputatul istoric se numără:

„Civilizaţii şi tipare istorice” (1975),

„Între Orient şi Occident. Țările române la începutul epocii modern” (1995),

„O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri” (1999),

„Cum s-a născut poporul român” (2001),

„Amintiri din pribegie” (2010),

„Trecutul este viu. Filip-Lucian Iorga în dialog cu Neagu Djuvara” (2014).