Nu vom uita vara anului 2023. Din nefericire avem prea multe motive. Însă nu vom uita nici de Cătălin Chirilă, Constantin Popovici, Cătălin Preda, Alina Rotaru-Kottmann, Ilie Sprincean şi Oleg Nuţă. Medaliați cu aur, argint și bronz, în apele de la Fukuoka și Duisburg sau pe pista mondială de atletism de lângă Lacul Balaton. La fel se va întâmpla și cu naționala feminină de volei, care s-a întrecut pe sine la Florența.

Este o geografie a emoțiilor la care ne-am obișnuit să nu avem acces. Este în același timp și o geografie financiară, dacă ne gândim la Campionatul Mondial de Baschet, unde în urmă cu câteva ore, Sudanul de Sud a învins China la 20 de puncte. Diferența dintre PIB-urile celor două țări, estimate de FMI pentru acest an, este halucinantă: China, aproximativ 19 trilioane de dolari, față de doar șapte miliarde, Sudanul de Sud. Un Campionat Mondial fantastic, doar pentru că este invizibil. În România.

Cătălin, Alina și Constantin sunt sau ar trebui să fie reperele unei construcții identitare extrem de prețioase pentru cei mai tineri dintre noi. Reperele de leadership, management, efort real și reușită ale Generației Z. Aceeași generație care din nefericire poartă suferința unor rate copleșitoare ale obezității și depresiei, deși remediul este atât de aproape de ea.

Remediul numit sport există și ar putea fi la capătul unei simple apăsări de buton. Deocamdată este la un click distanță, însă acest click are prețul său. Nu este vorba de costurile de conectare. E mult mai mult decât atât. Sportul există pentru a fi practicat, privit și trăit împreună. Streaming-ul este foarte confortabil, însă este mai ales individual, exact așa cum o impune chiar precedura contului deschis online. Rămâne doar experiența imersivă, diferită de cea socială.

Mediul este mesajul, spunea Marshall McLuhan foarte direct, la sfârșitul anilor `60. Nu putea fi mai inspirat de atât. Mass-media poate fi o fereastră larg deschisă către lume sau o mică poartă bine păzită în Marele Zid. Sportul privit în fața calculatorului seamănă prea mult cu un simplu selfie făcut pe stadion.

Dar poate fi și un început. Grecii antici dărâmau zidurile cetății la întoarcerea campionilor. Este probabil doar un mit despre încredere, născut în arene. Dar poate fi si o figură de stil care sugerează că marii campioni pot transforma fiecare chip din fața ecranului, într-o fereastră deschisă larg spre viitor.