Indiferent cine va fi noul ocupant al portofoliului de la Justiţie, ar trebui să înveţe o lecţie pe care predecesorii lui au aprofundat-o – Mona Pivniceru s-a apucat de o nouă procedură de selecţie pentru şefii parchetelor, iar înaintea ei, Cătălin Predoiu, alt tehnocrat propus de PNL, reuşise să pună bazele acestei relaţii importante cu partenerii externi.

Relaţie care nu se bazează pe „indicaţii” venite de la Bruxelles, ci pe o adevărată negociere diplomatică. Cătălin Predoiu, cel mai longeviv ministru al României democrate a aplanat situaţia de criză pe care a găsit-o în 2008, când România era ameninţată cu clauza de salvgardare şi nu numai că s-a ieşit din criză, dar s-a întemeiat o reală colaborare atât cu Europa, cât şi cu partenerii nord-atlantici.

Pe lângă o bună cunoaştere a portofoliului MJ şi recunoaştere din partea Bruxellesului, noul ministru trebuie să posede o bună diplomaţie şi experienţă în a trata cu toate partidele. Ministrul Cătălin Predoiu a exercitat mandatul în diverse formule de guvernare, PNL-UDMR, PDL-PSD, PDL-UDMR-UNPR.

Noul ministru trebuie să fie compatibil cu procurorii propuşi, pentru a nu interveni tensiuni, aşa cum au fost în perioada 2007, între ministru şi DNA. Ministrul CP a lucrat practic cu toţi procurorii propuşi de Premier.

Asta trebuie să facă şi viitorul ministru al Justiţei – să extragă sistemul judiciar din vâltoarea politică, să consolideze independenţa procurorilor şi magistraţilor, astfel încât cetăţeanul să îşi regăsească acel echilibru pe care îl crede acum pierdut.