Capacitatea Franţei de a pune umărul alături de Germania la salvarea euro a fost pusă sub semnul întrebării de către pieţe în ultimele luni. Franţa este cea de-a doua mare economie a Europei şi pare a fi una dintre ţările cu o economie solidă. Însă francezii îşi iau porţia de risc din expunerea pe ţările PIIGS, cea mai importantă în acest moment fiind cea pe Italia, ţară care riscă să intre definitiv pe drumul fără întoarcere.
Sunt două canale prin care Franţa este expusă la criza europeană. Primul, şi cel mai direct pentru statul francez este prin Fondul European de Stabilitatea Financiară. Franţa are a doua cea mai mare contribuţie la EFSF, după Germania, 20,3% sau 158 miliarde de euro. Nivelul garanţiilor pune Franţa în situaţia de a-şi pierde ratingul maxim de investiţii AAA. Guvernul francez a încercat să ia măsuri pentru a preveni această situaţie şi a a anunţat recent noi măsuri de austeritate care să reducă deficitul bugetar.
Însă bugetul statului mai poate fi atacat şi dinspre sistemul bancar. Băncile franceze au expuneri totale de 410 miliarde de dolari pe Italia, conform datelor Băncii Reglementelor Internaţionale de la jumătatea anului, citate de Reuters. Din această sumă, 106,8 miliarde de dolari este expunerea pe datoria suverană, iar alte 44,7 miliarde dolari este reprezentată de expunerea directă pe băncile italiene, în restul sumei fiind cuprinse creditele acordate sectorului privat.
BNP Paribas are expuneri de 28 miliarde euro pe Italia, Credit Agricole are 10,8 miliarde euro, în timp ce SocGen are 8,8 miliarde de euro. Dacă băncile franceze vor pierde bani pe Italia, atunci statul francez ar putea să fie nevoit din nou să le salveze cu bani publici, ceea ce înseamnă din nou presiune pe buget.
Aceste riscuri se reflectă în piaţă. Diferenţa (spread) dintre dobânda plătită de Franţa pentru a se împrumuta pe 10 ani şi cea plătită de Germania a atins maximumul de la înfiinţarea Zonei euro: 1,48 puncte procentuale. Randamentul cerut de investitori este de 3,2%, nu e cel mai mare plătit de Franţa în ultimii 2 ani, însă diferenţa faţă de Germania este importantă pentru că vorbim de două ţări AAA, şi riscul în piaţa de obligaţiuni se măsoară şi în funcţie de nivelul la care sunt alte ţări.
Şi Germania are bănci cu o expunere mare pe Italia, fiind în clasament imediat după Franţa, dar la mare distanţă de aceasta, cu un total de 161,8 miliarde de dolari.
Francezii stau destul de prost la capitolul finanţe publice. Cu o datorie publică ce a crescut cu 46,4 miliarde de euro, la 1.692,7 miliarde de euro, la jumătatea anului, adică 86,2% din PIB, Franţa este mai îndatorată decât media Zonei euro, mai îndatorată decât celelalte ţări triplu A şi are a şasea cea mai mare datorie publică din Zona euro, după ţările PIIGS – cu excepţia Spaniei – şi Belgia.
În ciuda determinării francezilor de a reduce deficitul, contagiunea din Italia pune ţara în mare pericol. Economia franceză se îndreaptă spre recesiune, la braţ cu celelalte ţări din Zona euro, lucru care va pune şi mai multă presiune pe finanţele ţării şi pe sectorul bancar, unul dintre cele mai mari din lume calculat la valoarea activelor.
În aceast context, nu e e de mirare că preşedintele Nicolas Sarkozy l-a atacat în mai multe rânduri în ultima vreme pe (încă) premierul italian Silvio Berlusconi. A râs alături de Merkel când la ultimul summit european un jurnalist a întrebat dacă au încredere că Italia poate să facă reforme, pentru ca apoi să declare direct că are îndoieli că Italia îşi poate respecta angajamentele.
