Una dintre cele mai mari companii petroliere, Chevron şi-a extins aria de căutare a controversatelor gaze de şist. A început de doi ani să “cartografieze” cele mai intersante regiuni de pe glob, pe care le suprapune peste harta celor mai lucrative pieţe ale gazelor naturale şi se concentrează pe locurile în care cele două se suprapun. Europa de Est punctează cel mai bine la ambele criterii.

Chevron şi-a definit zonele de interes de-a lungul unei linii care pleacă de undeva de lângă Marea Baltică şi merge până la Marea Neagră, de-a lungul aşa-numitei Falii Trans-Europene. Pe ambele laturi ale acestei linii Chevron a licitat şi câştigat dreptul de explorare pentru 1,2 milioane de hectare în Polonia, România şi Bulgaria. De asemenea, recent s-a anunţat şi înţelegerea perfectată cu Ucraina pentru explorarea unui mare bloc din Ucraina.

“Uitaţi-vă pe o hartă a regiunii făcute din satelit, şi veşi vedea o linie pe care o urmărim”, a declarat pentru Financial Times Jay Pryor, şeful diviziei de dezvoltare. “Încercăm să obţinem cele mai bune perimetre de-a lungul acestei direcţii”.

Şisturile sunt cel mai des întâlnite roci sedimentare de pe Pământ, formând sursa pentru formarea hidrocarburilor care au migrat apoi în depozitele clasice. Boomul producţiei din SUA a început când companiile petroliere au inventat metode de extracţie direct din şisturi, roca sursă, utilizând tehnici noi precum fracturarea hidraulică care sparge straturile georlogice şi eliberează gazele naturale care sunt închise în şişturi.

Este evident acum că aceeaşi tehnologie poate fi folosită cu succes şi pentru exploatarea altor rezerve din întreaga lume, inclusiv din Australia, Africa de Sud şi Europa de Est. Asemenea rezerve potenţiale au fost identificate în 32 state. Conform datelor furnizate de Energy Information Administration (E.I.A), agenţie federală a SUA, rezervele exploatabile de gaze naturale la nivel global s-ar putea majora cu 40%.

Dar se ştie foarte puţin despre noile perimetre de unde pot fi extrase gaze naturale. Aceasta spre deosebire de USA, unde forajele extensive în zone precum Barnett Shale din Texas. Aici s-au realizat achiziţii vaste de date geologice înainte de a se trece la captarea hidrocarburilor. De exemplu, în perimetrul central din această regiune au fost forate peste 3.000 de sonde, începând din anul 2000. A fost o muncă intensă de explorare, care a condus la boomul producţiei din anii următori.

Analistul Menno Koch de la Lambert Energy, o companie britanică de consultanţă spune că “în Europa trebuie forate un număr semnificativ de sonde pentru a căpăta o imagine clară a structurii geologice”.

Mai sunt şi alte piedici în calea extinderii noii tehnologii în Europa de Est. Succesul înregistrat în SUA s-a datorat în mare măsură sutelor de întreprinzători independenţi care au efectuat explorări, a logisticii create de companiile petroliere prin care se oferă service, instalaţii de foraj şi alte utilaje esenţiale pentru desfăşurarea în condiţii optime a forajelor. În plus piaţa financiară dezvoltată a pus la dispoziţie capitalul necesar noilor afeceri.

Un alt aspect, prin care SUA se deosebeşte de restul lumii, este dat de dreptul de a exploata zăcămintele minerale din subsol acordat proprietarilor de teren. În foarte puţin locuri din afara SUA se regăseşte această combinaţie de factori care facilitează exploatarea bogăţiilor subsolului.

Robert Clark, şeful diviziei de gaze neconvenţionale de la Wood MacKenzie, agenţie de consultanţă, spune că numai ţările care au combinaţia corectă a acestor factori – structuri geologie adecvate, suport guvernamental, preţuri bune la gaze, suficiente firme de service şi interesul marilor companii pentru expolorarea convenţională – sunt Argentina, Australia şi Indonezia. Printre ţările cărora le lipsesc piese esenţiale din acest puzzle sunt Spania, Irlanda şi Africa de Sud.

Sprijinul guvernamental este esenţial pentru reuşita punerii în valoare a zăcămintelor de gaze de şist. Consultanţii spun că oficialii unei ţări trebuie să fie deschişi colaborării cu companiile petroliere. Pentru exploatarea gazelor de şist pot fi necesare şi forarea a 400 de puţuri pe an. Aceasta presupune o modificare a strategiilor din partea agenţiilor de reglementare.

Însă în multe ţări autorităţile se opun explorării gazelor de şist. Opoziţia faţă de fracturarea hidraulică, despre care ecologiştii spun că poate contamina apele freatice a determinat Franţa să interzică această practică. La începutul acestui an, Bulgaria a retras dreptul Chevron de a explora în zona Dobrogei, una dintre cele mai fertile regiuni din ţară, de frica poluării pânzei freatice.

Opoziţia faţă de exploatarea gazelor de şist din Argentina este practic inexistentă, ceea ce o face să fie privită ca o viitoare mare producătoare de gaze. EIA estimează rezervele potenţiale ale Argentinei la 22.000 de miliarde metri cubi, situându-se din acest punct de vedere doar în urma Chinei şi SUA. Perimetrul denumit Vaca Muerta (Vaca Moartă) are asemenea rezerve încât atrage investitori străini în ciuda preluării de către stat a controlorului asupra companiei naţionale YPF de la cea spaniolă Repsol, ceea ce a cam speriat comunitatea oamenilor de afaceri străini.

O altă ţară acreditată în ultimul cu rezerve imense de gaze de şist, Polonia, este dornică de a-şi reduce dependenţa de importurile din Rusia. Sectorul a atras mari investitori, precum Chevron, percepţia populaţiei este favorabilă, iar preţul suficient de mare pentrzu a face exploatarea zăcămintelor rentabilă prin procedeele de fracturare hidraulică. În prezent este cu mult în urma Argentinei.

Şeful diviziei de dezvoltare a Chevron manifestă un optimism moderat: “Nu s-au forat suficiente sonde pentru a spune dacă Polonia va avea o producţie semnificativă de gaze.”. Prin contrast, în Argentina există “informaţii certe referitoare la sondele de explorare cu performanţe pozitive ale debitelor de gaze extrase”.

Polonia a suferit şi o lovitură de imagine în acest an, după ce Exxon-Mobil s-a retras în urma eşecului celor două sonde de explorare, care nu au confirmat zăcăminte exploatabile comercial.

Chevron spune că lipsa datelor certe rezultate din explorarea temeinică a subsolului, face ca Europa de Est să fie o terra incognita. Stadiile explorării sunt incipiente, chiar şi în Polonia, afânu-se în faza achiziţiilor seismice şi a forării primelor puţuri verticale pentru analiza mostrelor de roci. Numai după ce se va ajunge la forarea sondelor orizontale şi fracturare se va putea decide lansarea producţiei pe scară largă.

Avansul este lent şi rezultatele se lasă aşteptate. “Cinci ani sunt necesari ca să ştim dacă vom avea sau nu producţie”, spune Ian MacDonald, vicepreşedinte al Chevron Europe, Euroasia şi Orientul Mijlociu. “Activitatea din Polonia a început acum doi ani, astfel că de abia peste încă trei vom şti dacă se trece la faza exploatării comerciale. Şi în total durează 10 ani, până când se atinge nivelul producţiei la capacitatea maximă”.

În România explorările sunt amânate, guvernul Ponta impunând un moratoriu privind explorarea şi extracţia gazelor de şist spre sfârşitul lunii mai. FT aminteşte că au avut loc o serie de proteste vehemente, inclusiv în estul României, care duce mare lipsă de locuri de muncă şi unde a fost declanşată o campanie împotriva deciziei fostului guvern de a acorda companiei petroliere americane Chevron licenţa pentru a explora potenţialele depozite de gaze de şist din blocul Bârlad, în apropiere de frontiera cu Republica Moldova. Chevron a mai câştigat mai multe licenţe de explorare pe o suprafaţă totală de peste 9.000 km pătraţi, în regiunea Dobrogea de nord-est şi sud-est, în apropierea graniţei cu Bulgaria.

Faptul că au existat mai multe schimbări de guverne în regiune, în această primăvară, cu preluări ale puterii de către alte partide politice, înseamnă inevitabil că poziţia unei ţări privind gazele de şist se poate schimba. Acest lucru poate avea un impact asupra unei abordări individuale a investitorilor şi asupra nivelului de investiţii dintr-o ţară.