”O parte din puterea inflaţiei de bază [în Regatul Unit] reflectă efectele indirecte ale preţurilor mai mari ale energiei. Dar reflectă şi efecte de rundă a doua, deoarece şocurile externe pe care le-am văzut interacţionează cu starea economiei interne. Pe măsură ce inflaţia generală scade, este puţin probabil ca aceste efecte de rundă a doua să dispară la fel de repede cum au apărut”, a spus Bailey într-un discurs de miercuri.
Aceste domenii de persistenţă, a continuat el, includ creşterea salariilor interne şi stabilirea preţurilor. Această situaţie riscă o spirală salarii-preţuri – o teorie care spune că lucrătorii negociază creşterea salariilor pe măsură ce inflaţia creşte, alimentând o cerere mai mare şi împingând companiile să crească preţurile pentru a compensa cheltuielile mai mari.
La rândul lor, lucrătorii au nevoie de salarii mai mari pentru a-şi permite bunuri şi servicii – perpetuând aşa-numitele ”efecte de rundă a doua”.
Rata inflaţiei din Regatul Unit i-a surprins pe economişti menţinându-se peste 10% în martie. Inflaţia de bază, excluzând alimente, energie, alcool şi tutun, a fost constantă faţă de luna precedentă, la 5,7%.
Bailey a spus că slăbirea pieţei muncii, pe măsură ce locurile vacante încep să scadă, are loc mai lent decât anticipa banca centrală anterior. El a observat că creşterea salariilor nominale – neajustată pentru inflaţie – şi inflaţia preţurilor serviciilor au avut loc în conformitate cu previziunile băncii.
Banca Angliei vede semne de încetinire a creşterii salariilor, dar observă că inflaţia serviciilor rămâne ridicată, a adăugat Bailey.
Comitetul de politică monetară al băncii ”continuă să judece că riscurile la adresa inflaţiei au o tendinţă în mod semnificativ de creştere”, a spus el şi va continua să ajusteze rata principală a băncii ”dacă va fi necesar” pentru a-şi atinge ţinta de inflaţie de 2%.