Putem trece foarte rapid peste coincidențele bizare, total nepotrivite într-un caz de o asemenea anvergură. Agenția Internațională de Integritate a Tenisului a avut nevoie de aproape un an pentru concluzii. Este totuși imposibil să nu observi că sentința celor patru ani de suspendare a sosit prompt, exact la o zi după ce Simona Halep a dispărut din clasamentul WTA. Ca și cum nu ar fi fost vreodată. Campioană la Wimbledon și Roland Garros, numărul 1 mondial și a treia jucătoare de tenis a lumii în istoria încasărilor, cu peste 40 de milioane de dolari.

O formulare cel puțin controversată
126 de pagini de prezentare a analizei, deocamdată fără motivarea clară a deciziei. Peste 300 de zile de deliberări în condițiile în care ITIA susție că își dorește transparență și cunoaște impactul mediatic al cazului. Dar ieșirea publică are cel puțin o nepotrivire din perspectiva clarității mesajului. Experții au avut o opinie “fermă” privind existența “probabilă” a dopajului în cazul Simonei Halep. Și nu este vorba despre o exprimare nefericită. Realitatea este că, formal, acesta și doar acesta este nivelul maxim admisibil în cazul verdictului de dopaj privind neregulile din așa numitul Pașaport Biologic.

Mai exact, o formulare menită să susțină o decizie lipsită de dovezi clare. Opinia “likely doping” – “probabil dopaj” – apare în Programul Anti-doping ITIA 2023 de cel puțin 21 ori, în peste 300 de pagini. În plus, ca urmare a acestei opinii, experții trebuie să ajungă la concluzia că “probabilitatea ca Pașaportul să fie rezultatul Utilizării unei Substanțe Interzise sau a unei Metode Interzise, depășește probabilitatea ca Pașaportul să fie rezultatul unei stări normale fiziologice sau a unei condiții patologice”.

Universul ITIA, WADA și ITA
Probabil că formularea este acceptabilă din punct de vedere statistic. Ferm nepotrivită însă în cazul unui verdict menit să modifice radical traiectoria unei cariere, indiferent despre cine ar fi vorba. Privind prezența roxadustatului, declarațiile specialiștilor apropiați acestui caz sunt relevante. Vorbesc despre o contaminare, într-o cantitate fără efect, dintr-o sursă cunoscută. Nu însă și în laboratoarele americane.

Și asta chiar dacă deschiderea ITIA este cât se poate de amplă. Conexiunile sale de expertiză ajung la cele mai puternice organizații din lumea antidopingului, inclusiv WADA și ITA. Aceleași agenții care se ocupă de retestarea probelor antidoping începând cu Jocurile Olimpice din 2004 și cu precădere înainte de 2024.

Este doar un indiciu că resursele menite să combată dopajul în sport au avut o evoluție remarcabilă în secolul 21. Indiferent dacă vorbim despre steroizi anabolizanți, autotransfuzii sangvine, doping genetic sau laser intravenous. Listele substanțelor interzise au fost de prea multe ori depășite de perfomanțele de laborator. Ar fi prea mult ca lipsa de coordonare dintre organizații să fie dublată de un bias conservator al cărui impact distruge cariere și vieți.