În cele câteva zeci de ani care au urmat după cel de-al doilea război mondial, harta lumii a rămas, mai mult sau mai puțin, neschimbată. Această stabilitate ne-a făcut să uităm că, de-a lungul istoriei, bucăți mari de pământuri treceau din proprietatea unei țări în a alteia, iar statele se măreau, se micșorau sau dispăreau de tot. Imperii mari apăreau, înghițind țările mai mici, dureau și câte 200 de ani, apoi erau sparte în state mai mici.
Cu siguranță, traversăm acum o perioadă a schimbărilor dramatice pe toate planurile: economic, social și politic. În acest context, ne putem aștepta ca unele regiuni să se separe de statele din care fac parte. Unele dintre ele și-au anunțat deja intenția clară, după cum scrie Zerohedge.com.
1. Veneția. Anual, venețienii trimit la Roma câte 71 miliarde de euro și doar 50 de milioane de euro se reîntorc în servicii și investiții. Din acest motiv, venețienii s-au declarat „obosiți să suporte sudul sărac și dominat de criminalitate”. Recent, 89% dintre venețieni au votat pentru crearea propriului stat suveran. Votul nu a fost recunoscut de oficiali, fiind unul informativ și nu decizional. În urma acestui vot, venețienii și-au declarat independența față de Italia. Această decizie a stârnit și interesul locuitorilor din Sardinia care vor și ei să organizeze un referendum în acest sens. Discuții pe această temă au apărut și în Lombardia, Trentino, dar și în Friuli-Venezia Giulia.
2. Scoția. Acesta a fost un stat independent până la referendumul național din 1707, când a devenit parte a Regatului Unit al Marii Britanii. Cu toate acestea, în luna septembrie a acestui an, scoțienii vor merge la vot pentru a decide dacă se vor separa de Marea Britanie pentru a fi independenți sau vor continua să rămână în cadrul Angliei. Începând cu anul 1950, Marea Britanie a adoptat o poziție pasivă când vine vorba la a renunța la coloniile sale. De atunci, majoritatea acestora și-au declarat independența. Totuși, dacă o colonie dorește să-și păstreze statutul de colonie, Marea Britanie apără cu fermitate această alegere. Această atitudine de a-i lăsa pe ei să decidă este de admirat și ar putea fi chiar unică în lume.
3. Spania. Această țară a pierdut Gibraltarul în favoarea Marii Britanii, în anul 1704, și acum îl vor înapoi. Însă, după cum e lesne de înțeles, locuitorii din Gibraltar au o mai mare încredere în coroana britanică decât în Spania. De asemenea spaniolii ar vrea și Andorra înapoi. Peste toate acestea, Spania se confruntă cu probleme mari în provinciile basce și în Catalonia.
4. Insulele Falkland. Președintele Argentinei, Cristina Fernandez de Kirchner, face tentative de a prelua Insulele Falkland. Asta în ciuda unui procent covârșitor de voturi, de 99% din populație, de a rămâne în componența Marii Britanii.