Amândoi sunt pasionați de sport. Răzvan Burlacu de tenis, iar partenerul său, Vladislav Ciorici, de fotbal, pe care l‑a practicat ca profesionist până la 20 de ani. Dar nu neapărat acest hobby i‑a împins către primul proiect sportiv suspendat realizat în România în cadrul stadionului de 200 de milioane de euro, Arena Națională, unul dintre cele mai mari proiecte de infrastructură din București din ultimii 20 de ani. Este vorba de o suprafață sportivă cu un teren de fotbal, două terenuri multifuncționale – tenis și baschet – și piste de alergare. Toate construite la 12 metri înălțime, pe acoperișul parcării de 1.250 de locuri cu care este prevăzută Arena Națională. Altfel spus, aproape 7.000 mp de teren sportiv pus la punct de Urbanito, un start‑up pe care cei doi tineri antreprenori l‑au lansat chiar la începutul anului.
BUSINESS DIN JOACĂ. Faptul că au reușit să câștige licitația pentru realizarea terenurilor suspendate este deja un prim indiciu că nu sunt totuși nou‑veniți în acest domeniu de nișă al terenurilor sportive.
Răzvan Burlacu (29 ani) are o experiență de peste zece ani în importul și montarea de pardoseli sportive, livrarea de parcuri și terenuri de joacă la cheie. Mai întâi, ca angajat, director de vânzări în cadrul firmei Mondego, importator exclusiv al brandului Mondo, furnizorul oficial al ultimelor zece ediții ale Jocurilor Olimpice unde asigură suprafețele din cauciuc pentru pistele de atletism, gazon sintetic, parchet sportiv, dotări complete pentru stadioane etc. Apoi ca antreprenor prin firma Mondo Play, pe care a fondat‑o în 2009, în plină criză economică. „Am plecat din Mondego la începutul lui 2009 din dorința de a‑mi face propria afacere. Nu reușeam să avem o strategie pe termen lung, iar eu asta îmi doream“, explică Burlacu în interviul cu MONEY Magazine motivul pentru care a decis să aleagă drumul antreprenoriatului.
Momentul potrivit s‑a ivit, în mod nefericit cumva, odată cu venirea crizei economice. Dat fiind că Mondego vindea doar brandul Mondo și doar în București, vânzările au început să sufere dramatic din anul în care recesiunea s‑a instalat oficial și în România.
A avut de partea sa nu doar experiența de la Mondego, ci și avantajul brandului Mondo, pe care a reușit să și‑l aducă în portofoliul start‑up‑ului Urbanito după o renegociere cu italienii ce a avut loc spre final de 2011, povestește Burlacu. Totuși, pentru a evita limitarea la segmentul de business extrem de nișat al proiectelor sportive în care, în plus, depinde mult și de contractele cu primăriile care au în grijă parcurile unde există printre altele și investiții sportive (terenuri de joacă) –, Burlacu a vrut de la bun început să aibă un spațiu mai mare de manevră cu noua afacere. Tot el detaliază: proiectele sportive mici (care i‑ar asigura lui un volum satisfăcător) nu sunt de interes pentru primării, totuși acestea le fac, însă prin firmele de construcții. Pentru a ajunge la firmele de construcții, ai nevoie de o forță de vânzări, pe care nu și‑o permite doar din businessul sportiv (Mondo Play rulează venituri de aproape două milioane de euro). „Așa că era clar că trebuia să am și proiecte civile. Trebuia să am mochetă, parchet, ceea ce nu mi‑a plăcut niciodată să vând“, mărturisește zâmbind Burlacu.
Nici nu trebuie, pentru că a adus în start‑up‑ul Urbanito un partener cu experiență exact pe zona pardoselilor civile. Vladislav Ciorici (30 ani) s‑a format în această piață la cel mai mare jucător local de profil, Piritex, importator și distribuitor de materiale pentru decorațiuni interioare controlat de omul de afaceri Petrică Ușurelu și intrat în insolvență la propria cerere din aprilie. „Ne‑am cunoscut în 2007. Eram amândoi la început de carieră și ne‑am întâlnit în contextul unui proiect, Răzvan avea nevoie de o mochetă. De atunci am rămas prieteni“, povestește Ciorici.
Pe repede înainte, alinierea a fost aproape perfectă în preajma lui 2012: Ciorici își dorea și el o schimbare după mai bine de patru ani de Piritex și Sol Expert – divizia de proiecte private (rezidențiale, spitale, baze sportive, clădiri de birouri) desprinsă din Piritex, era specializat și avea un portofoliu consistent de contacte pe zona proiectelor civile, în timp ce Burlacu acoperea zona sportivă, dar își dorea proiecte civile pentru un volum mai mare de business și mai constant (cele sportive sunt sezoniere, putându‑se realiza doar vara).
START‑UP LA ÎNĂLȚIME. De la fondarea Urbanito, cei doi au reușit deja să execute 15 proiecte (ponderea între civile și sportive este aproape egală), iar în așteptare au în jur de 35–40 în București și în țară, susțin cei doi. De departe, vedeta proaspătului portofoliu este proiectul sportiv suspendat realizat în cadrul Arenei Naționale.
Ceea ce pentru România este o noutate absolută, în alte părți ale lumii, mai ales în SUA, a devenit deja o practică. Terasele parcărilor sunt cel mai des folosite pentru a amplasa astfel de terenuri de sport suspendate și mai ales în cazul liceelor și universităților unde există un spațiu limitat pentru terenurile sportive multifuncționale. Ideea construirii unor suprafețe sportive sau de relaxare pe acoperișul unor instituții s‑a născut mai curând dintr‑o necesitate: spațiul disponibil limitat pentru a construi o structură și terenuri de agrement alăturat ei.
Revenind în România, parcarea Arenei Naționale, cu o capacitate de 1.250 de locuri, parter și trei etaje și o suprafață de aproape 7.500 mp, a fost un proiect în valoare de aproape zece milioane de euro executat de grupul de firme Bauunternehmung Granit GMBH, Unicon SA și SC Procema Engeneering SRL. Din această valoare, contractul celor de la Urbanito a fost de circa 250.000 de euro, apreciază Burlacu. „A fost unul dintre cele mai interesante proiecte, ca mod de proiectare, execuție, coordonare“, a declarat pentru MONEY Magazine Nicolae Stamate, șef de proiecte în cadrul Procema, compania care a făcut proiectarea structurii. O premieră pentru portofoliul celor de la Procema și pentru România care, speră Stamate, poate fi un model demn de urmat de cei care concep de acum înainte proiecte care s‑ar preta la astfel de structuri suspendate.
Pentru portofoliul Urbanito, proiectul va atârna cu siguranță greu ca referință și Burlacu speră că va mai face astfel de proiecte. Admite că în decizia antreprenorului general Unicon, firma controlată de Ioan Mihăilescu, au contat foarte mult referințele preluate prin brandul Mondo. „I‑am plimbat o zi întreagă pe la toate proiectele noastre să vadă cu ochii lor calitatea și rezistența materialelor Mondo. Erau proiecte de minimum cinci ani vechime“, povestește Burlacu despre momentul cel mai convingător care a înclinat balanța în favoarea Urbanito.
AGLOMERAȚIE MARE. Cu tot avantajul pe care‑l creează noului start up acest proiect, totuși piața pe care au intrat nu e deloc una comodă, lucru pe care nu‑l ascund nici în timpul interviului. Piața locală a pardoselilor în care și Urbanito își are core‑businessul este una matură, foarte competitivă, cu sute de jucători mici în toată țara, iar lupta se duce în primul rând pe preț.“ Concurența e foarte mare pe pardoseli civile. Unii sunt buni pe soluții pentru spitale, alții pe lemn. Pe mochetă sunt mai puțini. Urbanito are un avantaj calitativ pe pardoseli de lemn și sportive“, rezumă Ciorici, un bun cunoscător al acestei piețe, dat fiind că s‑a format și a strâns experiență la Piritex, unul dintre cei mai mari jucători locali de profil. În plus, privind proiectele concrete ce ar fi putut fi câștigate în 2012, Ciorici nu ascunde că s‑a pierdut și un tempo. „Până ne‑am organizat, până ne‑am asigurat furnizorii… în piață, nu te așteaptă nimeni“, spune el, făcând referire la portofoliul de relații cu clienți și furnizori cu care a intrat în afacerea Urbanito, dar care deocamdată nu a dat roade după cum se aștepta. „Nu totdeauna se transferă totul“, completează zâmbind.
Pe lângă piața extrem de concurențială pe care joacă, Urbanito nu are deocamdată vânt în pânze nici dinspre contextul economic general: consumul rămâne la cote scăzute, iar proiectele imobiliare se numără pe degete. Instabilitatea politică a verii a mai dat, se pare, o lovitură. Ciorici remarcă faptul că a fost cea mai proastă lună septembrie de mulți ani încoace, dat fiind că tradiționala relansare a acestei piețe odată cu încheierea perioadei concediilor nu prea a existat.
Dincolo de aceste considerații, nu se pot furniza prea multe cifre despre segmentul pardoselilor calde (parchet, mochete și covoare), transparența jucătorilor lăsând mult de dorit în România, apreciază pentru MONEY Magazine Andrei Spătaru, director general al firmei de monitorizare a pieței construcțiilor, IBC Focus, care a lansat recent și cea mai mare bază de date cu cine, ce și unde construiește în România (www.raportuldeinvestitii.ro). Și sunt aproape 43.000 de proiecte pe care IBC Focus le monitorizează în acest moment, potrivit cifrelor de pe site.
Întorcându‑ne la segmentul pardoselilor calde, de spus că face parte din piața mult mai mare a materialelor pentru amenajări interioare unde jocurile le fac marii retaileri de bricolaj, care vând volume importante de pardoseli calde, după cum estimează și Ciorici. O estimare a lui Petrică Ușurelu de la Piritex evalua piața pardoselilor calde la aproape 150 mil. euro, după ce în 2009 scăzuse cu aproape 49% comparativ cu nivelul valoric înregistrat înaintea începerii crizei financiare (este o piață strâns legată de cea imobiliară și cea a mobilei). Că este încă o piață suferindă o dovedește și insolvența orădenilor de la Proges (companie controlată de Cristian Copăcean, Sim Cristian Ovidiu și Ilonta Claud), considerat cel mai mare distribuitor local de materiale pentru amenajări interioare, parchet laminat, parchet masiv și stratificat, mochetă, covoare, pardoseli PVC, uși de interior etc., cu o rețea de 25 de magazine și centre logistice.
În timp ce liderii de piață se resimt, iar dintre cei mici și foarte mici unii chiar închid obloanele, Urbanito mizează pe segmentul pardoselilor sportive, unde concurența nu este totuși atât de ascuțită. Drept urmare, și marjele sunt mai bune. În plus, este zona din care pot apărea proiecte de amploarea celui de la Arena Națională. Ciorici estimează că Urbanito ar putea executa două‑trei proiecte de acest gen pe an (peste 100.000 de euro fiecare), restul veniturilor urmând să fie asigurate din proiecte mai mici (în jur de 15.000 de euro). Ciorici apreciază însă și aceste proiecte mici, care ar asigura un volum satisfăcător. Principiul său este simplu: „Un proiect mic poate căra în spate un proiect mare“.
O altă direcție către care se orientează cei doi tineri antreprenori pentru a crește afacerea este cultivarea relației cu arhitecții, în formularea lui Ciorici. La fel, o lucrare obținută prin arhitecți asigură marje mai bune. Dar cel mai important, prin arhitecți ai acces la proiecte care nu se văd din stradă. „La cele care se văd, ajung mai toți jucătorii care contează în piață și pentru un start‑up este greu să câștige“, apreciază Ciorici, care mizează pe zona proiectelor de amenajări de firme, de restaurare a unor clădiri vechi. „Cum poți afla de acest gen de proiecte? Prin arhitect, de cele mai multe ori“, răspunde tot el. În trei ani, cei doi speră să ajungă la venituri de două milioane de euro (anul acesta speră să ruleze aproape 500.000 de euro) și să amortizeze investiția inițială de 300.000 de euro. La acel moment, componenta pardoselilor sportive ar trebui să fie cea mai importantă sursă de venituri. Totul va depinde însă de cum își vor juca șansele pe terenul unui business unde primii jucători rulează deja zeci de milioane de euro.