Orice realizare în tehnologie a Taiwanului (Republica Chineză) este şi a Chinei. Nimeni nu ştie cu siguranţă cât la sută din produsele informatice şi tehnologice „made in China“ au fost gândite în Taiwan şi nici în câte dintre acelea „made in Taiwan“ investiţiile au fost în yuani chinezeşti. Unele statistici mai vechi estimează că o medie de 60% a produselor de export chinezeşti din industria de profil au fost fabricate în unităţi de producţie deţinute de taiwanezi – peste un milion, inclusiv oameni de afaceri alături de familiile lor, locuiesc, lucrează sau studiază în China, potrivit publicaţiei „The China Post“.
În IT&C, căci acesta este subiectul pe care MONEY Magazine l‑a urmărit în media tripul pentru jurnaliştii din Europa şi Asia‑Pacific, organizat luna trecută de TAITRA, dependenţa unei ţări de cealaltă este reciprocă. „Noi avem know‑how, contactele, conexiunile şi suntem parte importantă din nucleul exporturilor Chinei“, spune Stewart Haston, technical marketing specialist la Gigabyte, despre oamenii de afaceri originari din Republica Chineză, care fac parte din acest un milion. Din declaraţie, Haston pare a fi un manager taiwanez get‑beget, însă este un britanic stabilit de 11 ani în Taiwan.
Iată cum gândea în 2009 un tânăr taiwanez absolvent al Universităţii Naţionale din Taipei, citat de publicaţia „LA Times“: „Suntem o ţară ce se bazează pe comerţ. Nu cred că este posibil ca Taiwan să crească în viitor fără China. Eu însumi am nevoie de China în carieră“, spunea Chien Kai‑lun, pe atunci de 26 de ani.
Contextul. De atunci, multe s‑au schimbat. Dar nu fundamental. În continuare, Republica Chineză este revendicată de China, care o consideră parte a teritoriului său. Insula este susţinută militar de Statele Unite, în eventualitatea unui conflict. China a trimis ameninţări chiar şi după 2008, când între cele două ţări a fost încheiat un acord de îmbunătăţire a comerţului. Iar de luna trecută, situaţia este delicată din nou – China, Japonia şi Taiwan revendică aceleaşi trei insule.
În businesss, companiile taiwaneze fie au devenit mai puternice, fie şi‑au schimbat direcţia de dezvoltare, iar ca în orice economie, pentru unele, perioada de glorie a apus. Însă un lucru este cert: Taiwan a continuat să crească, iar povestea sa poate servi ca studiu de caz pentru facultăţile de business. Ce a început, cu 30 de ani în urmă, pe o insulă subdezvoltată ce gravita în jurul agriculturii, a ajuns una dintre marile puteri producătoare de bunuri high‑tech.
Anul trecut, aportul agriculturii la PIB a fost de 1,3%, potrivit raportului „2012 World Fact Book of the United States Central Intelligence Agency“. Într‑un clasament în funcţie de acest indicator, Taiwan ocupă locul 188 şi se află în compania unor economii cu tradiţie, precum Japonia (1,4%), Danemarca (1,3%), Suedia (1,2%) şi SUA (1,2%). România ocupă locul 78, cu 12,3%, ca Serbia şi Filipine. Şi apropo de Filipine, pentru că nu vrea să producă în China, deşi costurile sunt mai mici cu până la 20%, AVer Information, liderul de pe nişa de videoproiectoare din SUA şi Europa de Vest, a găsit o soluţie pentru scăderea costurilor în angajarea unor muncitori filipinezi la fabrica sa din Taipei, ale căror pretenţii financiare sunt mai mici decât cele ale localnicilor. Venitul mediu brut în Taiwan se situează în jurul a 20.000 de dolari. Iar exporturile din industria IT&C contribuie cu 60% la PIB:
De aceea, taiwanezii nici nu mai acordă prea multă importanţă neînţelegerilor cu China, dar, dacă un conflict ar izbucni, ar fi catastrofal pentru locuitorii ambelor ţări. Şi pentru întreaga societate de afaceri vestică, ce s‑a construit în jurul Taiwanului. Am putea merge şi mai departe, până la a afirma că orice neînţelegere care ar exploda între cele două ar lovi direct piaţa globală de IT&C. La ce costuri s‑ar ajunge dacă parteneriatul nescris între cele două economii s‑ar rupe?
Nu că ar fi cazul în lumea de afaceri, care, cel puţin în Taiwan, este suficient de pragmatică încât să nu fie interesată prea mult de situaţia din plan politic. Au demonstrat‑o zeci de ani, când, înainte de 2009, pentru a ajunge din Taipei în Beijing, nu aveau prea multe variante de zbor direct. Au găsit soluţii în avioane private, zboruri cu escală sau au ales calea apei (180 de kilometri distanţă între insula pe care se află Taipei şi coasta sud‑estică a Chinei). Vorbim, aşadar, despre determinare. Aici este cheia întregii analize. Rezultatele vorbesc de la sine.
Mijloacele. În urmă cu 15 ani, Taiwan încă era un jucător printre alţii în anumite segmente ale electronicelor, care doar asambla la o calitate superioară. Acum, companiile fac design original (detalii găsiţi în materialul „Doar design“, de la paginile 36–37), iar calitatea producţiei a adus fabricile de pe insulă în atenţia marilor jucători din domenii precum notebook‑uri, routere, LCD‑uri, cabluri. Cum s‑a ajuns aici? Cum a reuşit Taiwan?
Nu este greşit dacă revenim la China şi modalităţile în care Taiwan exploatează apropierea de ţara comunistă. Mâna de lucru ieftină este un exemplu. În fabricile din China, produsele gândite în Taiwan sunt mai ieftine şi numai pentru că angajaţii pot lucra frecvent 12 ore pe zi, pe salarii de circa 300 de dolari americani. În funcţie de unghiul din care priveşti situaţia, aceasta poate fi ori un mare beneficiu adus producătorilor şi apoi cumpărătorilor, ori o problemă. Un oficial al companiei nipone Panasonic din Europa de Est spunea, într‑o întâlnire prilejuită de IFA Berlin 2012, că ieftin nu înseamnă şi calitativ şi motiva, astfel, decizia companiei de a deschide o fabrică în Europa.
Subiectul a fost dezbătut chiar şi în confruntarea directă dintre cei doi candidaţi la funcţia de preşedinte al SUA, iar studiul de caz a fost Apple în al cărui ciclu de producţie sunt implicaţi 700.000 de muncitori care asamblează în fabrici din China, precum Foxconn. Potrivit unui calcul citat de Cnn.com, costul de producţie al unui iPhone ar creşte de la 65 de dolari la 100 de dolari, dacă producţia ar fi mutată în SUA. Este doar un exerciţiu de imaginaţie, pentru că Steve Jobes, spunea în 2010 că scenariul este ireal, în condiţiile în care dacă ar vrea să facă acest lucru, s‑ar lovi de o altă problemă, poate mai importantă: numărul insuficient de ingineri specializaţi.
Nici în Taiwan numărul lor nu este foarte mare, ţara are doar 23 de milioane de locuitori, însă un sfert dintre absolvenţii de studii superioare au diplomă de inginer. Odată intraţi în câmpul muncii, vor câştiga de trei ori mai puţin comparativ cu cei care fac acelaşi lucru în State, arată un calcul estimativ al angajatorilor. Însă salariul mai mare şi fix nu este un motiv pentru tineri să trăiască visul american. Tom Chung Mou Teng, creative producer în cadrul companiei de producţie video Digimax Inc., a studiat în California şi a lucrat patru ani la Hollywood. S‑a întors în Taipei unde este acţionar minoritar în cadrul celui mai important studio de animaţii video. De fapt, toţi angajaţii în poziţii cheie primesc şi acţiuni. „Dacă lucrezi pentru tine eşti interesat direct de viitorul companiei“, spune, simplu, Jeff T.J. Yang, vice preşedintele Digimax Inc. Este o practică la care apelează antreprenorii pentru a-şi fideliza şi motiva angajaţii şi, deci, de a se dezvolta.
Atuurile. La prima vedere, poţi crede că singurul sau cel mai important motiv pentru care o companie se desprinde dintr‑un grup este un potenţial exit. În Taiwan, însă, multe companii funcţionează în acest mod, pentru că îşi doresc „flexibilitate“, tot pentru a se dezvolta. AVer Information, o companie producătoare de camere şi sisteme video HD, videoproiectoare şi soluţii de videoconferinţă şi teleprezenţă, s‑a desprins în 2008 de compania mamă pentru că „focusul nostru este consumatorul, iar AVer Media are ca target zona industrială“, spune Andy Hsi, vicepreşedintele companiei nou formate. Iar, dincolo de cele două arii diferite de clienţi, Hsi punctează esenţialul: „în această industrie, ai nevoie nu doar de ingineri pregătiţi, de mână de lucru ieftină, ci de produsele cele mai bune la momentul cel mai bun. Cum le poţi avea pe cele din urmă? Reflexele rapide ar putea fi răspunsul“, detaliază el.
În mediul de business, adesea este menţionat un exemplu de cum să nu ţii pasul cu vremurile şi tehnologia dacă eşti prea mare. Nu este o regulă, dar priviţi ce s‑a întâmplat cu Microsoft. Să facem un exerciţiu de imaginaţie: nu vă daţi timp de gândire, doar numiţi două branduri asociate companiei din Silicon Valley. Probabil, sistemul de operare Windows a fost primul şi apoi v‑aţi gândit la Bill Gates, care nu este un produs al companiei.
Dar Microsoft a avut tehnologiile e‑book sau smartphone, cu mult înainte ca alţi jucători să le lanseze pe piaţă, însă nu le‑a văzut, la timp, potenţialul. În prezent, compania, ale cărei produse (cu siguranţă v‑aţi amintit şi alte nume ca Bing, Office, Xbox) au fost gândite în secolul trecut, vinde mai puţin ca un singur brand de smartphone. În primul semestru al anului, Microsoft a realizat venituri de 17,4 miliarde de dolari, iar iPhone (brand Apple) a vândut de 22,7 miliarde de dolari.
În Silicon Valley din Taiwan, Neihu Technology Park, în situaţii ca AVer International, numele te duce imediat cu gândul spre grupul din care face parte sau s‑a desprins o companie – AVer Media mai deţine sub 40% din acţiuni, restul fiind în portofoliul mai multor fonduri de investiţii. Însă, ştiaţi că Aaeon este, de anul trecut, membru al gigantului ASUS (cu o participaţie de 67%)? AAeon este o companie specializată în automatizări industriale, fără şanse să ajungă vreodată un brand notoriu, dar cu şanse să devină numărul unu pe piaţa tabletelor pentru zona industrială. Compania vinde la nivel global, iar Europa va contribui anul acesta cu 30% la cifra de afaceri de 123 de milioane de dolari. Într‑un moment în care consumatorii din zona de larg consum nu mai cheltuiesc la fel de mult pentru gadgeturi, clienţii industriali sunt „avizi de aceste achiziţii“, spune Derek Lin, Director, Corporate Marketing Division, iar compania din Taiwan este gata să îi servească. Deşi nelansate oficial, noile modele de tablete rezistente la şocuri mecanice au fost vândute anul trecut în peste 15.000 de unităţi. Rezultatul: aproape 20% în plus la cifra de afaceri în 2012.
O problemă de brand. Multe dintre produsele bradurilor Apple, HP, Sony, Dell, iar lista poate continua, au componente ori sunt fabricate în totalitate de companii taiwaneze la fel de necunoscute ca AAeon. Rezultatul este apreciat la scară mondială, dar meritul Taiwanului nu este recunoscut la nivelul consumatorului final. „Cea mai bună soluţie pentru Taiwan este să îşi creeze propriile branduri. Ar avea de câştigat notorietate şi financiar“, spune Ling Wu, customer service division Thermaltake Technology, companie cunoscută pentru producţia de sisteme de alimentare, care îşi dezvoltă puternic divizia de periferice de gaming, zonă unde a fost identificat potenţialul de a deveni un brand.
Doar două exemple de companii care sunt mai mult decât simpli producători taiwanezi: ASUS şi Gigabyte. ASUS doar ce a lansat telefonul tabletă Padfone 2, mai nou produsul emblemă al companie. În cadrul evenimentului din Taipei, CEO‑ul Jerry Shen nu a abdicat de la practica grupului de a-şi lăuda produsele în defavoarea competitorilor. „Am în mână cel mai performant smartphone de pe piaţă, mai rapid decât Samsung Galaxy S III, cu specificaţii mai bune ca ale iPhone 5 şi cu performanţe grafice superioade HTC One X“, a spus el, în timp ce, cu zâmbetul pe buze, arăta unui auditoriu internaţional format din jurnalişti şi parteneri de afaceri ai companiei. Iar publicaţiile specializate în review‑uri de produse, ca şi analiştii din piaţă, laudă la rândul lor performanţele Padfone 2, iar de aici, drumul până la brand nu mai e lung.
Gigabyte, care lucrează intens la a se poziţiona ca brand şi în zona de desktop‑uri şi tablete, se poate lăuda că una din nouă plăci de bază vândute în lume îi poartă numele. Şi apropo de nume, brandul Gigabyte a fost evaluat la 106 milioane de dolari, potrivit propriilor declaraţii. În Taiwan, numai patru branduri au reuşit anul acesta să depăşească valoarea de un miliard de dolari. Primele trei activează în consumer electronics, potrivit studiului „Top 20 de branduri globale din Taiwan“: HTC (2,75 milioane de dolari), ACER (1,67 milioane de dolari) şi ASUS (1,66 milioane de dolari).
Departe însă de cel mai valoros brand din lume, Apple, care, potrivit unei analize din luna august a „The Wall Street Journal“, este evaluat (în funcţie de compania de audit) între 33,5 şi 183 de miliarde de dolari.
Este, în acest context, Taiwan centrul lumii IT&C? Mai degrabă, o rotiţă într‑un sistem, însă una fără de care mecanismul nu ar funcţiona.
