Potrivit BNR, creditarea populaţiei în 2009 şi în prima jumătate a acestui an a fost redusă (creditele nou acordate în acest interval fiind sub 50% din volumul creditelor nou acordate în 2008). La această evoluţie au contribuit deopotrivă restrângerea ofertei, cât şi a cererii de finanţare.
„Cei care s-au îndatorat atât la bănci, cât şi la IFN reprezintă cea mai riscantă categorie a populaţiei debitoare (peste 50o.000 de persoane fizice, totalizând o datorie de 13,8 miliarde lei, iunie 2010). Aceste persoane au în general trei credite (două la bănci şi unul la IFN) şi prezintă o rată a neperformanţei de 13,4% (iunie 2010), similară pe cele două categorii decreditori”, se mai arată în raport.
Populaţia solicită credite de la băncile autohtone preponderent în valută (peste 60%), atât stocul existent de împrumuturi cât şi creditele noi fiind în proporţie covârşitoare denominate în euro. Creditul garantat cu ipoteci (credit imobiliar şi credit de consum garantat cu ipoteci) reprezintă aproape 80% din creditul în valută acordat populaţiei.
„Creditele imobiliare au o rată de neperformanţă care s-a menţinut la valori reduse, o explicaţie fiind motivaţia mai puternică de onorare a serviciului datoriei în cazul debitorilor îndatoraţi pentru achiziţionarea primei locuinţe. Maturitatea medie a unui credit în valută acordat populaţiei este de peste 19 ani, în timp ce creditul în lei este acordat pe un orizont de 2,5 ori mai mic (iunie 2010). Aceeaşi situaţie este valabilă în linii mari şi în cazul creditului acordat companiilor (maturitatea medie a creditelor în valută fiind de 3,3 ani, iunie 2010)”, se mai arată în raport.
În condiţiile crizei, gradul mare de îndatorare şi pe o durată mai lungă a contribuit însă la diminuarea capacităţii debitorilor care au luat credite în valută de a face faţă unor evoluţii nefavorabile. Dinamica neperformanţei la finanţarea în valută a devenit de la începutul anului 2010 superioară neperformanţei la creditele în lei.