Marea Neagră e de regulă destul de lină. Multă vreme, din punct de vedere geostrategic, apele liniștite ale Mării Negre nu au prea figurat pe harta zonelor globale de conflict. Ceea ce s-a schimbat radical în 2014, când Rusia a anexat Crimeea. Putin a luat înapoi pur și simplu cadoul făcut Ucrainei în 1954 de liderul sovietic Nikita Hrușciov, transformând peninsula într-un ”portavion” pentru interesele Rusiei în flancul de sud-est al NATO.
Pentru că Rusia face și desface la Marea Neagră. Numai în Crimeea staționează 28.000 soldați rusi. Cheltuielile militare aproape că s-au dublat în ultimii zece ani. Cert este că mini-flota Ucrainei, aflată în Marea Azov, se află în menghina lui Putin. Deja din 2008, prezența militară în regiune se tot extinde, conform analizei experților de la Fundația pentru Știință și Politică de la Berlin. Districtul militar vestic al Rusiei este teren de înarmare mai ales în Marea Neagră.
Militarizarea la Marea Neagră, prin submarine și fregate rusești noi, dotate cu rachete de croazieră ”Kalibr” cu rază lungă de acțiune, este o declarație de forță față de statele vecine NATO, mai ales Bulgaria și România.
Marea Neagră – un lac rusesc?
Mai ales pentru aceste țări, potențialul scenariu de criză în regiune este o chestiune aprinsă. Bulgaria, loială Moscovei în perioada sovietică, și România, mai degrabă distanțată de Uniunea Sovietică în acele vremuri, se află de mult timp de partea cealaltă a baricadei, în calitate de membre NATO. Coasta acestora la Marea Neagră face parte din mult-neglijatul flanc de sud-est al alianței.
