Misiunea, cu un buget de 468 de milioane de dolari, are ca scop studiul schimbărilor climatice provocate de creșterea cantității de dioxid de carbon din atmosferă. O parte din CO2 este reținută de vegetație și oceane, dar restul ajunge în atmosferă, reține căldura soarelui și provoacă fenomenul de încălzire globală.
NASA a suferit un dezastru major atât din punct de vedere financiar dar și științific în 2009, atunci când rachetă purtătoare a satelitului anterior s-a prăbușit în Antarctica, la câteva minute de la lansarea de pe Baza Aeriană Vandenberg din California.
După eșec , inginerii s-au întors la planșetă și au proiectat un satelit identic cu cel pierdut, satelit care urmează să fie trimis pe orbită. Însă, de data aceasta va fi racheta purtătoare va fi o Delta 2, produsă de United Launch Alliance, o cooperare între Lockheed Martin și Boeing Co. Modelul de rachetă Delta 2 avea un viitor incert, după ce Forțele Aeriene Americane renunțaseră la el, în favoarea mult mai puternicului Delta 4.
De la începutul industrializării concentrația de dioxid de carbon din atmosferă a crescut dramatic.
Aproape 40 de miliarde de tone de gaze cu efect de seră au fost aruncate anual în atmosferă. Jumătate din această cantitate rămâne în atmosferă, un sfert se dizolvă în oceane, iar un sfert este absorbit de plante și copaci.
Misiunea, proiectată să dureze doi ani, are scopul de identifica locurile de pe planetă cu cele mai mari concentrații de CO2.
”Vom avea ocazia să constatăm care este mecanismul de depunere a unei anumite cantități de dioxid de carbon într-o anume perioadă de timp”, a declarat Anna Michalak, de la Institutul de Știință Carnegie.
Odată plasat pe orbita aflată la peste 700 de km deasupra Pământului, satelitul va realiza o rotație completă în 100 de minute și va măsura nivelul de dioxid de carbon. El se va alătura centurii formate de ceilalți 17 sateliți plasați de NASA.