Daca cele trei fabrici si-au luat numele de la denumirea orasului, orasul insusi si l-a luat de la substantivul “nokia”, care, in limba finlandeza, inseamna “zibelina”, sau “samur”, un animal pretuit in toata Europa pentru blanurile sale.
Cojocul de samur – nokia – si caciula aferenta erau nelipsite din garderobele princiare, regale sau imperiale europene.
Afacerile celor trei Nokia mergeau stralucit, iar, dupa un timp, inginerul Fredrik Idestam a inceput sa produca si el galosi.
Galosii Nokia au ajuns pretuiti la nivel european, dar mai ales in Rusia, o piata de desfacere nelimitata, cu populatie fara numar si cu noroaie fara sfarsit.
Cu timpul, in 1898, fabrica de galosi a devenit Uzinele Finlandeze de Cauciuc, iar cea de cabluri si-a luat, si ea, titlul de uzina, in 1912, impulsionata de ultimul racnet al tehnicii: curentul electric si telegraful.
Citeste mai mult despre Nokia: stralucitul drum de la galosi la tehnica de varf pe Ziare.com
