Noua politică a Fed, anunţată pe 27 august, are rolul să stimuleze economia americană printr-un nivel mai ridicat al inflaţiei. Acest lucru arată că majorările de dobânzi vor avea loc mai târziu, iar piaţa muncii va putea să se dezvolte mai mult, spre beneficiul familiilor cu venituri scăzute.

Această politică dă însă dureri de cap reprezentanţilor altor bănci centrale.

O astfel de interpretare a mandatului Fed ar putea fi considerată o implicare în politica socială, un precedent major pentru alte bănci centrale care îşi analizează rolul după ani de zile de măsuri neconvenţionale care influenţează deja distribuirea veniturilor.

Un motiv de îngrijorare imediat este slăbiciunea dolarului, care afectează exportatorii din Europa şi până în Asia. Acest subiect va fi una dintre temele de discuţie ale şedinţei de politică monetară a Băncii Centrale Europene (BCE) de joi, pentru că un euro puternic face mai dificil ca ţările exportatoare din zona euro să iasă din cea mai gravă recesiune din istoria recentă.

State precum Germania şi Franţa, sau Japonia, generează în mod tradiţional creştere economică prin intermediul exporturilor, care sunt afectate atunci când monedele lor se apreciază. Exporturile acestor ţări sunt deja afectate de războaiele comerciale dintre Statatele Unite şi unii dintre principalii lor parteneri comerciali.

De la jumătatea lunii martie, dolarul s-a depreciat deja cu peste 10% faţă de un coş de valute, la cel mai redus nivel din ultimii peste doi ani, fapt care l-a determinat pe economistul ef al BCE, Philip Lane, să avertizeze săptămâna trecută că nivelul cursului valutar contează, chiar dacă BCE nu are o ţintă pentru acesta.