Identificată de toate guvernările drept prioritate, infrastructura nu a dus lipsa de strategii. A lipsit în schimb voinţa ca ele să devină realitate. În loc să construiască drumurile de care era nevoie, guvernanţii s-au mulţumit să traseze linii pe hârţi.
Încă din 2002, printr-o lege aprobată de Parlament, România recunoştea că are nevoie de 1.400 de kilometri de şosea rapidă.
În 2003, printr-o altă lege era stabilită o ţintă şi mai ambiţioasă: construirea în următorii 12 ani a peste 1.700 de kilometri de autostradă. Timpul a trecut, dar ţinta rămâne aproape la fel de îndepărtată.
În 2015, România are aproape 700 de kilometri de şosea rapidă. E puţin, spun pe o singură voce oamenii de afaceri, care atrag atenția că o dezvoltare economică reală poate veni doar pe autostradă.
Nikolai Beckers, directorul general al unei companii de telecomunicaţii: „Cheltuiţi banii cu înţelepciune în infrastructură, pentru că infrastructura este ceea ce lipseşte, în principal infrastructura rutieră. 2-3% creştere în context european nu este rău, dar o creştere de 2-3% pe an pentru a creşte salariile de la 400 de euro la 800 de euro nu este suficient”.
Lipsa unei reţele de autostrăzi bine pusă la punct a determinat şi aglomerarea investiţiilor în vestul ţării, aproape de graniţa cu Ungaria.
mai multe, pe digi24.ro